sunt o MUTĂ perfectă ♣/♥

Dacă tot am stabilit că nimănui nu-i pasă fiind astfel în parametrii normali ai egalităţi noastre cu noi putem să ne vedem mai departe de nepăsarea celorlalţi …

sunt bloguri cu sute de cititori, fruntaşe pe ‘ramură’ în tot soiuri de topuri care … folosesc …

al meu nu-i!

voi, aceia? – puteţi?, ştiţi?, vreţi? … e ceva care ‘taie’ perfect ‘audienţa’. ştiu! … şi n-aştept

voi ?

Ca o curiozitate, află stimate prezumtiv cititor că volumul este confecţionat în întregime manual de către autorul care nu a avut nici în clin nici în mânecă de-a lungul existenţei sale cu meserii legate de obţinerea unei cărţi, aşa că dacă vei observa vreun mic defect în execuţia  volumului pe care l-ai achiziţionat, încearcă să nu-l bagi în seamă. Consideră că e ca în filatelie: de multe ori un timbru cu defect de fabricaţie e mai preţios ca unul executat impecabil.

VĂ ROG, atît, să

CITIŢI !

muţenia mea e mai mult decît mine

poate mă învaţă naibii, oricine, să VORBESC

poate-mi faceţi şi mie, care n-am prea multe, o bucurie mică

poate

, măcar, preluaţi

de parc-ar fi ştiut şi mi-ar fi aşezat inima să-i ‘pozeze’:(

ALEX MAZILU

Anunțuri

15 gânduri despre “sunt o MUTĂ perfectă ♣/♥

  1. Sărut mâna, Cellisima, eşti un înger, îţi mulţumesc din suflet dar, te rog, o spun cu cea mai sinceră prietenie, cu astfel de subiecte rişti să îţi pierzi audienţa, aşa că schimbă-l cât poţi de repede! Păi cu oricare altul inspirat din tematicile tale, aveai până acum o listă de zece -cincisprezece comentatori, dar aşa…

  2. Multumesc, Cella, pentru recomandare! Cat despre topuri, eu m-am lasat de sportul asta :D
    Ce e admirabil e felul in care s-anascut acest volum, din mainile autorului :)
    O zi usoara sa ai!

      1. hmmmm… pe „danseaza ca si cum nimeni nu s-ar uita” l-am primit atunci, cand am atins Pamantul, dupa ce murisem… Atunci si acolo, in Peru. Dupa aia a venit si cantecul. Ca si cand nimeni n-ar auzi… A fost pentru mine. Pentru mine. Pentru mineeeee! A plesnit inima, fata draga, si nu stiusem ce-i in ea pana a plesnit. E asa o minune, in Ea!
        Cine citeste? inima ta. E cat lumea asta si inca de doo-trei si multe mii de ori mai mare!
        Tu stii ca yo stiu si ca acolo in Inima am dat noi inima in inima si cap in cap…
        Te iubesc chiar daca nu spun asta. Dar stii, nu am cum sa nu te iubesc cand respir. Fiin’ca am ramas lipite, in Poarta.
        Nu te rupe, inima draga. Lasa-te doar sa plutesti…
        Daca vrei sa vorbesti, sa tipi, sa strigi de sa se zguduie lumea, sunt aici, sa o facem intr-una si intruna. Si am si gura mea si am si o toba. Si Inima noastra, una…

        1. eu sunt aceiaşi, draga dragelor, n-are cum schimba nimeni şi nimic rotirea unei femei în rochie roşie care poartă POARTA în ea
          există rotiri incomplete, uneori, că totu-i doar împreună … n-are cum fi altfel
          nu ştiu să mă bucur de una singură şi asta mă opreşte-n tristeţi, neputinţe şi disperări
          … încercînd… căzînd
          în înalt e atîta adîncime
          spiralele dor

          1. Daaaa… spiralele dor, mai ales cand te urci, si mai ales cand esti tras in sus, atingand adancimi si mai mari… Nu-s multe zile de cand am mai facut asta. Mi-auzeam iar pe „Rau ma dor ochii, ma dor, de lumina stelelor…” Mi-acopeream ochii, ca urcam si orbeam de lumina… Dar mai pe urma m-am lasat… Si am putut vedea.

            Eiiii… eu asa am invatat bucuria, mai intai: de una singura. Stii, marele avantaj al trairii completei singuratati este ca la un moment e asa adanca incat dat faci gaura in ea si scapi dincolo. Ca o trecere prin gaura de vierme. Si cand scapi pe acolo, candi cazi, ca Alice coborand in vizuina iepurelui, descoperi „afara”. Acolo e toata lumea… maaareee… si e plina. E uimitor de plina. Pana si cand scriu mi se umple gura de plinatatea asta. Nesfarsita, mare-multa-mare-multa-mare…
            Iese prin mine, cantata. Si nu tre’ sa auda cineva. (Desi, da, ar fi placut… :)) ) Mie imi place. Rau de tot! :)

            Cam asta am aflat yo: ca sa dansezi, tre’ doar sa dai drumu’ la muzica.
            Yo i-am dat…

            1. „Şi mă duc şi iar mă duc
              Până la izvor de nuc
              Şi mă fac şi iar mă fac
              Vânt de brad şi vânt de fag

              Rău mă dor ochii, mă dor
              De durerea frunzelor
              Şi-am să plec fără să ştiu
              Dus de dorul meu târziu

              1. veeeeezi? stii cantecul… deja i-ai dat drumul… :)
                gracias!
                Uite:

                Treci-te prin poarta, draga mea! Trecerea prin ea te scoate in viata noua, dincolo de durere. E o alta viata! e insasi viata! e … fara cuvinte. Muta, da, dar de minunare. Si pe urma canti, dand drum cantecului. Viul e prea puternic pentru a fi tinut de o piele de sarpe. Asta face poarta. Jupoaie pielea si da drum omului, da drumul viului din om.
                Te iubesc! iubeste-te mult!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s