..Ce-aleargă prin pustiuri, fug zilele-mi puţine.
Şi totuşi două zile indiferente-mi sunt:
Ziua de Ieri şi ziua care-o să vină Mâine.`Omar k
Apoi ne’ndepărtam din ce(?) în ce mai mult iar zilele se-mpuţinau şi ele, lumina gesturilor îşi pierdea din fîlfîiri îngăduinţa, rece noapte, ce-i lumea oameni de zăpadă petrecînd în gări prin care trenuri nu vor trece niciodată
Am să dau moare de varză acră trăirilor şi-abia apoi erată: dragostea plecărilor nu face pomeni, pomenirile sunt povestea amînată a preumblărilor vinului din struguri către apa ploii
ameţită-n culori şi anume călcată … vadră străină, răsturnată ( înturnare, adică, care exclude golirea)
♣/ ♥
eu am iertat-o dar durerea deSamăgirii este neschimbată
Anunțuri
Sunt clipe când îmi pare ca tot ce-a trebuit
Sa aflu despre lume, de mult am deslusit.
Dar stelele ma mustra tacut din patru zari:
„N-ai dezlegat nici una din marile întrebari”.
Noi nu vom sti vreodata ce ne asteapta mâine.
Tu bucura-te astazi! Atâta îti ramâne.
Ia cupa si te-aseaza sub luna de clestar,
Caci mâine poate luna te va cata-n zadar.
Un punct pierdut e lumea, în haosul imens
Toată ştiinţa noastră: cuvinte fără sens
Om, pasăre şi floare sunt umbre în abis
Zadarnic este gândul, iar existenţa – vis.
Omar Khayyam
seara faina Cella :)
merci, R., LA FEL şi vouă
*
O.K. e un obişnuit al locului. în, de-acuma, cam 3-4 ani eu şi X i-am tot mărunţit catrenele:)
iar el a rămas acelaşi fabulos dînd orceului mereu un alt înţeles
te imbratisam :)
vă iau, cu drag, în … călătoria mea