peticind

Belfastul amînărilor. Dublinul regăsirilor. Vraja. Focul amînat. Cenuşa. De unde vine atîta răceală ? Cum uităm, cînd uităm, cum (să) trăim neuitînd?

O zi e doar o zi şi două-s deja mult mai mult decît pot îndura. Atîta frig. Pot atinge durerea şi o pot aşeza pe vîrful degetelor strivind-o de-o pagină îmbibată cu pastă de malţ. Negru ? Întîrzie cît poţi să dai nume culorilor. Atît.

Nu sacii au peticele pe care le merită. Stau înşiraţi ca fraierii. Aşteptînd. Ce hăuri cu nume de găuri. Am învăţat, ducîdu-ţi dorul ba încolo ba nicăieri ba oricui ba doar mie, că peticele sunt fiinţe vii. Am un sac. Vreau să-l ard. Peticele dansează şi rîd : coase-ne-n tine, de poţi, pătrate de căldură-n iarna pe care nu ai cum să ţi-o mai ascunzi.

Minte-te-n cute moi  şi coase. Paiaţe.

Belfast- 11 grade

D(a)ublin- bună dimineaţa!

Anunțuri

17 gânduri despre “peticind

  1. Pingback: Mood « schtiel
  2. Azi esti celta, cred ca de la celti ne tragem multi.Am citit ce nu invatasem la istorie, ca celtii au ramas 300 de ani alaturi de daci si s-au asimilat cu acestia.
    Sa vad cand e ziua Irlandei!

    1. se străduieşte o omenire întreagă să mă convingă că-s (un) nimic
      de ce-aş sta io ca … (şi) curca-n lemne ?, îi rîd în nas şi sunt ce vreau… basm- biţi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s