Robert Delaunay- Relief Rythme 1933
Vom ieşi din încercănarea asta. ştiu bine chiar dacă nu-ţi ştiu spune. mîinile răsfirate-n încleştarea lor, nisip, culeg mure. o să fie ieri, ai încredere. am citit o minunăţie de vers în care pămîntul se iubea cu un plug şi soarlele dădea mălai vrăbiilor. îţi dai seama cîte bucurii, îngăduite, avem ?
p.s.- n-am aflat, încă, cine dă îngăduiala dar îţi sărut încrezătoare cearcănul
de ce e această cărticică o capodoperă?pentru că, pe câteva pagini, reuşeşte să cuprindă problema poate cea mai aprigă a vieţii unui om – relaţia sa cu moartea cuiva drag. şi nu, să nu vă gândiţi că e o carte religioasă, sau una filozofică. ci o carte profund umană, adică profund tulburătoare.
Anunțuri
multe ne sunt ingaduite…toate vor fi ieri
măsura-n mult / puţin are un fir subţire ca o lamă de cuţit pe care se plimbă nepăsătoare o furnică ieri, mereu aceiaşi
atit cit gustul murelor se va varsa in ochii’i,
ingaduite vor fi toate
[caci, altminteri, cum ne intr(e)unastem ?
şi chiar sunt, poate, dar neîmpărtăşitele nimeni nu le socoate
atit cit gustul murelor se va varsa in ochii’i,
ingaduite vor fi toate
[caci, altminteri, cum ne intr(e)unastem ?
CELLA, cine trebuie să ne îngăduie nouă bucuriile?…ar trebui să ni le îngăduim noi. Şi chiar asta o să facem. Un sper hotărât!
păi e mult de întrebat de-a lungul latului
eu n-am răspunsuri că poate-aş spera… da’ aşa…
Nu mai culeg mure de multa vreme.
Bucurii am din cand in cand.
Moartea e si ea pe-aici, pe-acolo.Isi ascute coasa.
ba eu te contrazic, vehement, culegi că d-acolo ai şi din cînd în cîndul :)
iar … moartea… de cîte ori să-ţi mai zic : nu există ! p u n c t
„Hai sa ne unim jumatatile si sa formam intregul! ” parca striga culorile rotunde din fereastra ta.
Spiralele de cercuri intretaiate mi-au amintit de Brancusi, artistul ce descifra marile taine ale nemuririi ascunse in lucrurile cele mai simple.
Din nou ma hranesc cu frumos, senin si inefabil culese de pe pajistea gandurilor tale :)
E mare dar ingaduinta, sa nu o risipim…
:) ce minunată eşti, mereu
sunt mereu drum, chiar acuma mă colbuiesc într-o adînc înălţată răscruce, dar am în risipă destulă îngăduinţă încă
… cred…
Oho…m-am dus inapoi sa caut postul cu pirogile, am gasit postul acesta minunat.
https://bloglenesrau.wordpress.com/2011/02/27/eu-nu-vizez-decat-uitari-intemnitate/
ţi-ai amintit?, ce dar nepreţuit mi-ai făcut, preaplecat mulţumesc!
n-aş fi crezut pe nimeni că-şi aminteşte ceva de-aici…