Ce dor de tine, ce spaimă care trece prin toate şi mă lasă departe…
ce pumn de ţărînă, străină, frîntă de-atîta uscăciune…
presărată prin lume …
boje moi, boje moi …
mesteceni-s cenuşă şi-i tîrziu
împrăştiem denoiul fără să ştim
clipele- şi cern …
clipele-şi dor
la fereastra dintre secunde iluziile sunt păpuşi schiloade care au avut, cîndva, sfori
trăieşti ori mori
leneşrĂu's Blog ? 
Traieste liber sau mori. Liber nu poti fi decat murind, dar moartea in lipsa libertatii este definitiva.
Amin !
Doamne Cella! Nici o artă, nici măcar poezia nu îmi place atât de mult pe cât îmi place baletul, dansul în general. Am ascultat de atâtea ori acest BOLERO celebru, dar niciodată nu a fost atât de minunat ca acum privind cum Maya Pliseteskaya devine una cu notele muzicale, se întrepătrund realizând un univers de magie încântătoare. Poemul este profund, frumos… dar păleşte în faţa exprimării prin mişcare. Aş scrie pagini întregi…. dar mă rezum la a-ţi spune cu toată fiinţa: mulţumesc pentru acest minunat dar!
eu îţi mulţumesc draga mea că l-ai ascultat şi simţit cu mine
este rar, tot mai rar … împreună
Chiar si fara Maya, muzica e obsedanta, dar daca o vezi pe ea, o sa ramina doua obsesii … Foarte frumos, Cella !
:) eu chiar dansez asta, Dani, şi nu de azi de ieri
Si, cit as vrea, sa te vad, Cella …
Ce-mi place Bolero….o sa fie Ravel la mine in Lectia de cultura, peste vreo 2 saptamani! Numai bine!
:) vin sa dansez si la tine cind o fi
ASTA !!!, Alice :)
mereu