prizonieratele clipeI-n.

hyperliteratura-anton-cehov

Anton Cehov ( 17 ianuarie 1860- 2 iulie 1904)

`Din propria-mi experiență, odată ce ai terminat de scris o poveste, trebuie să tai partea de început și de final, pentru că acolo ne cuibărim, noi autorii, majoritatea minciunilor.`

Şi de ce ai lăsa ceva de ce ai vrea să vrei şi ce. teritoriul ocupat al nimicului. noapte.

nimic nu există

şi

totul se poate

(Se ridică cortina. Se vede lacul. Luna e deasupra orizontului şi se oglindeşte în apă; pe-o piatră mare stă Nina Zarecinaia,îmbrăcată toată în alb.)
 NINA: Oamenii, leii, vulturii şi potîrnichile, cerbii cu coarne înrămurate, gîştele, păianjenii, peştii cei tăcuţi ai apelor, stelele de mare şi cele ce nu puteau fi văzute cu ochiul liber, într-un cuvînt toate vietăţile, toate, toate s-au stins după ce-au încheiat tristul ciclu al vieţii lor… Sînt mii de veacuri de cînd pămîntul nu mai poartă nici o fiinţă vie, şi această biată lună în zadar îşi mai aprinde candela. Cocorii nu se mai trezesc ţipînd în luncă şi cărăbuşii nu se mai aud prin crînguri de tei. E frig, frig, frig… E pustiu, pustiu, pustiu… E înfricoşător, înfricoşător, înfricoşător…
Trupurile fiinţelor vii s-au pierdut în pulbere şi materia cea veşnică le-a prefăcut în pietre, în apă, în nori, iar sufletele tuturor s-au contopit într-unui singur. Şi sufletul lumii sînt eu… Eu… în mine e sufletul lui Alexandru cel Mare şi al lui Cezar, şi al lui Shakespeare şi al lui Napoleon, şi sufletul celei din urmă lipitori. În mine s-au contopit conştiiţe de oameni cu instincte de animale şi eu îmi amintesc, totul, totul, totul şi e fiecare viaţă o retrăiesc în mine iar şi iar.
Sînt singură. O dată la o sută de ani deschid buzele pentru a vorbi, şi glasul meu răsună trist în pustiul acesta şi nimeni nu mă aude… Nici voi, palide focuri jucăuşe, nu mă auziţi… Mlaştina putredă vă naşte spre dimineaţă şi rătăciţi pînă-n zori, dar fără gînduri, fără voinţă, fără fiorul vieţii. Temîndu-se ca în voi să nu se aprindă viaţa, diavolul, părintele materiei veşnice, săvîrşeşte în fiecare clipă în voi, ca în pietre şi în apă, schimbul atomilor,  şi astfel vă prefaceţi necontenit. în univers, numai spiritul rămîne veşnic acelaşi şi neschimbat.
Ca un prizonier aruncat într-o fîntînă adîncă şi goală, nu ştiu nici unde sînt, nici ce mă aşteaptă. Un singur lucru ştiu: că îmi e sortit să înving în lupta înverşunată şi îndîrjită cu diavolul, izvorul forţelor materiei, şi că după aceea, materia şi spiritul se vor contopi într-o armonie desăvîrşită şi va începe împărăţia voinţei universale. Dar aceasta nu se va întîmpla decît după un lung, foarte lung şir de milenii şi foarte încet, cînd luna şi luminosul Sirius şi pămîntul se vor fi prefăcut în pulbere. Dar pînă atunci, numai spaimă, spaimă…
***

Un chip de nisip
şi mîini de nisip
şi limba în gurã mi-e tot de nisip
nu mai pot sã spun nimic în apãrarea mea
în acest tribunal de nisip
cu lumini de nisip
grefieri de nisip
amintiri de nisip
şi cineva care-ntoarce clepsidra.
Tot ce-am iubit s-a transformat în nisip
tot ce-am greşit s-a transformat în nisip
şi judecãtori de nisip
mã judecã
şi mã condamnã la moarte
pe un eşafod de nisip.
(Scrisori imaginare)

Anunțuri

40 de gânduri despre “prizonieratele clipeI-n.

  1. Am postat ceva, nu mai stiu daca am si trimis.Reiau.
    Mi-ai facut mare placere cu aceasta postare. Antosa Cehonte (salveaza-ma, Vania, nu-mi mai amintesc cine l-a numit asa, varsta !)…
    Tocmai am imprumutat de la biblioteca ( mai am acest frumos obicei), ” Pescarusul Jonathan Livingston” de Richard Bach.Despre libertate.

  2. profesorul F.D. Pokrovski în anii de gimnaziu la Tagmirog ;)
    pescăruşul Jonathan L. e un vechi prieten al blogului, Zinca, dacă caut am şi link către el
    cu drag !, toate
    am o stare cehoviană de alaltăieri dar azi Diana şi dragul doctor mi-au dat curaj să aşez aici un pasaj drag tare

  3. Tu crezi ca nimic nu exista? Eu zic ca ba dimpotriva, si paradoxal, cel mai mare dusman ii e un nimic si mai nimicnicesc (pfuu, ce cuvant am inventat!) decat el :P
    Multumesc frumos pentru Rubi ;)

    1. ca să ‘răspund’ ar trebui să avem o, probabil, lungggăăă ‘discuţie’
      amicul Socrate zice, iar eu am subscris cum bine observa cineva p-aici, că : „Ştiu că nu ştiu nimic, şi nici măcar asta nu ştiu”
      da, chiar aşa cred : că nimic nu există … deci … tot(ul) se poate
      tu, de-un exemplu, îl ştii pe văr’miu mişu ? nu. deci : văr’miu mişu există ? se poate
      de la desenele rupestre la fizica cuantică trecînd prin teoria inexistenţei noastre care de fapt suntem morţi şi stăm într-o buclă temporală, ori aia cu implantarea ca o colonie şi … tot aşa :D

      despre Rubi… cu mare drag, oricînd

  4. Pingback: Coffee « schtiel
  5. Pingback: Olesia « schtiel
  6. Pingback: Natsumi « schtiel
  7. am uitat să te trag ieri de mînecă, dar oricum nu-i tîrziu; găseşti prin paporniţa cu classic rock nişte muzici care îndrăznesc să cred că ţi-ar fi pe plac :)

  8. yoy !, iartă-mă …
    dar ţi-am zis că-s musai una d-aia care trebe’ trasă de mînecă şi nu că aş uita da’ mă împrăştie viaţa de nu mă văd şi trec ca furtuna de vară prin toate :roll:
    mai nou stau tare puţin în virtual, doar cît să văd ce-mi fac OAMENII de pe fb..d-acolo şi intru mai nou pe bloguri dar doar cît să mă ţin ‘în curent’ :)
    vin cu drag mult oriunde-s ‘chemată’
    să nu se supere nimeni da-s cam zăpăcită … de ‘viaţa’ care ‘mi se întîmplă’

    pt. toi :D

  9. Pingback: Smart Dogs

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s