primele căramizi erau lutul dintre ape- unde mă speriam şi m-am trezit …

E (ziua lui) Saşa , azi ?, aşa de singură sunt că am rămas în gară… aşteptînd (?) să(-mi) treacă

Copacii sunt negre schelete
De strajă, în noaptea târzie.
Pe-o ramură, -o frunză să moară-ntârzie.
Ţi-e sufletul astăzi o criptă, poete…

Probabil că ai dreptate cînd spui – a trebuit să-ţi trimit fotografia asta, zi tu dacă nu ţi se potriveşte perfect ?. mîna mea e imperfecţiunea care-i lipsea. ai dreptate. da, ai multă dreptate. – trebuia. cum să faci o fotografie unui tren aşa zorzonat ce temă de luat în seamă, zic ?, dar asta e cînd e să fii imperfect. doar eşti şi atît. proasta încadrare spune multe despre stîngăciile mele. – ai dreptate. întotdeauna m-au intimidat locomotivele. uite ce mult fum are ţigareta mea. cred că am şi plîns puţin dar nu am amintiri clare din gări. e prea mult soare, – îmi intră fumul în ochi. nu dau lacrimile nimănui.

– hai, să plecăm, ne mai vedem noi…

de ce se mint oamenii, invariabil, în gări fără semnul de întrebare.

p.s.- am accese de panică tot mai dese, cred că-i vară, un anotimp despre care nu ştiu nimic

n-am cu ce compara.

aş spune chiar, ia te uită –

dacă aş crede că asta rezolvă ceva,

(ca şi cum n-aş fi ştiut atunci

cînd voi ridica ochii, o voi vedea

privindu-mă – nemişcată – şi poate reală),

astfel că nu mi-ar mai rămîne decît

să-mi cobor privirile, să-mi las tristeţea serală

– despre care am mai vorbit –

să se aşeze iarăşi între noi, între

diferitele ei chipuri, şi cînd

o voi mai vedea cu ochii minţii

amintindu-mi-o, cînd şi cînd,

nici să n-o mai recunosc, şi deci

să mă minunez, cu vorbe convenţionale, şi reci.

convenţionalism- M.Ivănescu

12 gânduri despre “primele căramizi erau lutul dintre ape- unde mă speriam şi m-am trezit …

  1. panica (dintre) anotimpuri(lor) în gări cu atone semne ale mirării luate la harţă de întrebările codate-n moţ…cine mai ştie ce convenţii respectând….

    1. încet, dar –dureros de- sigur, oamenii încep să renunţe la convenţii…
      unii nu, mare păcat… mereu evoluţiA consemnează, statistic, victimele colaterale… şi mai facem un pas

    1. în gara despre care vorbesc eu mint!/ adevărurile n-au, precum timpul, importanţă/
      poate că nici nu ştim înţelesul cuvîntului(ce-i important ?)

    1. trenurile cu fărădevagoane sunt într-o relativă siguranţă cu tine
      … nimic nu-i în siguranţă … nimic nu-i ‘cu adevărat’…

  2. Poate ca intro zi voi lua trenul.Pana vor mai fi trenuri, ca garile au cam disparut.
    Panica e daunatoare fiintelor, insa nu prea se lasa convinsa sa plece, sa dispara!

Lasă un răspuns la anca Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s