răvaşe de deSperare, aruncate auirea în plin obraz: te doare, mare ?

e ca o moarte,

de fapt. pot să privesc pe fereastră – şi nu-mi
mai vine să-mi amintesc de nimic. e o vreme
fără urmare – în care nici nu mai am de ce mă teme.
-Mircea Ivănescu-


-putem mişca cursorul de la finalul('paginii' ?) ...bip-bip..., zic-
 
Să punem în cui(e) sentimentele, sensibilităţile banale şi distructive, să scriem lozinci
mobilizatoare care să inducă starea de bine dată doar de
cinismul comod al cismelor de cauciuc fin puse
 deantoarselea: stîng-drept, totpeloc totpeloc, repaos - drept- Acum, CĂ
putem lucra şi la suflete: azi, dragi concetăţeni ordonaţi şi cuminţi tema este construirea unei Grădini Zen materialele sunt la capătul fiecărui rînd daţi în spate, ultimul să zică: porniţi ! ♣ 

16 gânduri despre “răvaşe de deSperare, aruncate auirea în plin obraz: te doare, mare ?

  1. răvaşele ‘astea’-s mereu deSperate şi alunecă în lama cuţitului…tot ce nu-i de folos e tăiat şi aruncat,apoi aruncat…nu,nu în cuptor….ci la porci!

    1. da, măi, dar parcă-i tot mai des şi mai mult şi mai răuşi mai … da’ pînă cînd şi cît ?
      strîng ce strîng şi fac pfuoai-poc !

      1. tot e bine!Pfuoai-poc e ca o incizie binefăcătoare…
        ziceai tu undeva că-n virtual nu ai parte de bucurii…adevăr grăieşti…

  2. Ei, ei, nimic nou, cati d’alde Bastos se intalnesc azi, pe tot drumul…si pe toate televiziunile…Mari actori , emotionanta scena.

    1. GABRIELA, dacă mai treci p-aici caută-mă-n spamul blogului tău :(
      ‘de două postări’ nu ‘mă găsesc’ deşi chiar insist
      îmi tot apare „comentariu dublu” iar el, comentariul meu, nu-i niciunde :(

Lasă un răspuns către Rodica Anulează răspunsul