e ca o moarte, de fapt. pot să privesc pe fereastră – şi nu-mi mai vine să-mi amintesc de nimic. e o vreme fără urmare – în care nici nu mai am de ce mă teme. -Mircea Ivănescu- -putem mişca cursorul de la finalul('paginii' ?) ...bip-bip..., zic- Să punem în cui(e) sentimentele, sensibilităţile banale şi distructive, să scriem lozinci mobilizatoare care să inducă starea de bine dată doar de cinismul comod al cismelor de cauciuc fin puse deantoarselea: stîng-drept, totpeloc totpeloc, repaos - drept- Acum, CĂ putem lucra şi la suflete: azi, dragi concetăţeni ordonaţi şi cuminţi tema este construirea unei Grădini Zen materialele sunt la capătul fiecărui rînd daţi în spate, ultimul să zică: porniţi ! ♣
Replici din finalul unui (vechi) film romanesc:
– Te doare…?
– Ma doare-n cur…
interesant articol, si trist intr-un fel, nu-i asa? :)
e despre noi
ar trebui să fie vesel ? … n-am …
răvaşele ‘astea’-s mereu deSperate şi alunecă în lama cuţitului…tot ce nu-i de folos e tăiat şi aruncat,apoi aruncat…nu,nu în cuptor….ci la porci!
da, măi, dar parcă-i tot mai des şi mai mult şi mai răuşi mai … da’ pînă cînd şi cît ?
strîng ce strîng şi fac pfuoai-poc !
tot e bine!Pfuoai-poc e ca o incizie binefăcătoare…
ziceai tu undeva că-n virtual nu ai parte de bucurii…adevăr grăieşti…
„deSperare” asta poate avea atatea sensuri… Hai sa-l alegem pe cel de dupa ceea ce acum iti pare Tot. Ce zici? :)
d-aia am şi notat-o aşa că-i de sperat că o fi bine şi la vară cald :roll:
aşa zic
Ei, ei, nimic nou, cati d’alde Bastos se intalnesc azi, pe tot drumul…si pe toate televiziunile…Mari actori , emotionanta scena.
îi vremea ciumei
scapă doar cei cu sistem imunitar
vai ş’amar
GABRIELA, dacă mai treci p-aici caută-mă-n spamul blogului tău :(
‘de două postări’ nu ‘mă găsesc’ deşi chiar insist
îmi tot apare „comentariu dublu” iar el, comentariul meu, nu-i niciunde :(