am fost la teatrul din ether, de dor de Emil Botta, mi se face cer

Ştefan Câlţia- Poetul cu floare

De scris am să scriu cînd mi-o trece dar de negociat promisiuni cu Nichita n-am cum. treacă de la noi şi luni deşi ne fixasem pe joi. eu am să uit de tot ce mi se întîmplă şi am să am paşi moi.

El e despărţit de zbor

printr-o coajă de ou

şi printr-o nervură de frunză

e despărţit de umbră

Cum să nu-mi fie dor de el

dacă este la fel de tăcut

ca un greier

Ochii lui sunt masca orbului

Fruntea lui e sărată ca marea

Inima lui e şaua

lui Hamlet.

Anunțuri

9 gânduri despre “am fost la teatrul din ether, de dor de Emil Botta, mi se face cer

  1. Ti se face cer, mi se face ploaie…si-alerg printre randuri scrise de Poet ca si cum as alerga printre stropi…
    Ma simt bine aici, ma simt ca la mine, adica un fel de acasa. :)

    1. :) să fie cer, primesc, ploaia o iubesc -dar, doar dacă se poate: fără nori…că norii mă deprimă
      acasa ta şi eşti!, simţi bine :)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s