„Deşertul negru se zbate adânc în închipuirea mea. Libertatea ţi-o câştigi cu preţul lepădării de sine”*

Preaplinul, gol mai mereu, mă revarsă, inutil, în întrebări retorice

atîrnîdu-mi ‘faptele’ ca pe fire(le) rupte, cu o furie demnă de o ‘cauză mai bună’ ?, ale unei plase pe care păienjenii cotidieni o ţes impasibili

iar şi mereu…

dacă ai avea doi bani valorînd cît toată lumea

pe ce ‘i-ai da’ ?

O mulţime compactă, obosită, stă strânsă
în jurul meselor aburinde din casele străvezii.
celule ale nefiinţei.
celula mea este rece şi neagră.
singurătatea mea este materie. obiect
este brutală. violentă.
se poate trage în ea.
poate fi ocolită.

*Angela Marinescu

Anunțuri

25 de gânduri despre “„Deşertul negru se zbate adânc în închipuirea mea. Libertatea ţi-o câştigi cu preţul lepădării de sine”*

    1. merci, Teo, mă ‘joc’ aşa din mult prea multă singurătate
      cînd chiar nu ‘vede’ nimeni… netrecînd decît rar p-aici cineva… îndrept singură ‘greşelile’ şi… citesc maideparte

      multe tare pot fi dedoibani şi le preţăluim doar dacă ‘avem viaţă-n…’
      altfel ‘la ce bun’?, avem ‘punguţa’ gata pregătită cu răspunsurile altora
      gîndirea-i un … mare lux! fiat, zic ;)

        1. ala-blala-bla ;)
          mă ‘sparg’ ca baloanele de săpun duse de vînt… da-da-daaa, lipsesc mai mereu din cuVÎNT
          adică: meuoarseaux! ar fi mult prea mult de nu ar fi puţintel … tz, nţ, uz, da!!!

    1. nţ, nţ, nţ… Alice
      …cu numai binele n-am nimic ;)
      să o luăm binişor – de la zet de exemplu
      crede bătrîneţii mele şi începe cu tine- dă-ţi doi bani avans

  1. „dacă ai avea doi bani valorînd cît toată lumea

    pe ce ‘i-ai da’ ?”

    Pe salvarea omenirii, planetei, vietii…
    Insa n-ar fi de-ajuns.

    CELLA, cum poti sa spui ca esti singura?

    1. aşa sunt Gabi. asta, în limbajul meu se traduce: periculos de sinceră :)

      vezi că nu am întrebat pentru concursul de misse :D ce-am întrebat
      şi… ai grijă mare că ăia doi bani e pericol mare ‘folosiţi’ greşit
      ai vreme să te gîndeşti ;)

  2. Un ban e destul, al doilea e al celuilalt, așa se face o lume.
    Câte un ban, câte o jumătate, cam atât are fiecare… chiar și jumătăți de săruturi(cum zice cântecul)
    Singurătatea e totuși întreagă.

    1. mă ucideţi :D
      chiar vreţi să vorbesc citeţ?

      oricum, tu mereu mă uimeşti şi îmi dăruieşti cîte-o jumătate de zîmbet
      ascultăm jazz? :)

          1. Este doar un cântec care mi-a plăcut mult la Gărâna. La un moment dat am realizat că mă mișc… dansam singur pasodoble.

              1. Ploaia e totuna cu jazz-ul. La Gărâna nu le poți separa, indiferent de an. :)
                Să nu-mi zici că a plouat și pe tine jazz-ul!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s