spitalul manechinelor*

(…)

să exişti pe două maluri deodată

sau cum spune un prieten poet

să respiri în două văzduhuri deodată

să ai un sînge secret o moştenire catastrofală

un viitor asimetric

(…)

e ca un plagiat

care taie poemul în două

ca o cărare între un păr negru şi un păr blond

am putea să dăm mîna

 să bîrfim împreună

da?, aici mă opresc preţ de-un gînd furat din cireşul care s-a trecut şi din vişinul în care atîrnă cu reproş cîteva fructe putrezite în cozi părînd mumiile unei veri aiurea

plouă?

reiau: madona(asta) cu două feţe a Norei Iuga îşi rîde de tine, zic, bine face

tu nu

(…)

mă aflu într-o ceremonie continuă

mă umilesc întrebînd

ca-nrt-un irezistibil joc de ştafetă

nici o toleranţă

pentru lăcomia asta de aparenţe

şi-n dosul ceţurilor

sîngele.

*volum de poeme

pe care-l ţin în palme (şi ‘la propriu’)

… plouînd …