alean*

antEmotto, repetat… A(dică) repetitiv?:

doamne ce prăpădiţi suntem şi ce ne mai iubim” – Gellu Naum – răspântia

Puţine certitudini străbat prin părelnica încîlceală (A) unui timp mereu constant cu el însuşi

atunci cînd adorm ştiu doar că de partea cealaltă a nopţii este dimineaţa ta

dovadă?

mi-am dorit mereu să fiu eclipsă fără să par a şti că tu n-ai crezut niciodată în mitul androginului

Umbra unui nor aleargă.
Goana ţine spre-un străfund.
Văi de aur mă îndeamnă
cum mi-e felul să-i răspund.

Umbra m-a cuprins deodată.
Cîte gînduri mă pătrund!
Înţelesuri – nenţelesuri
mi se-arată, mi se-ascund.

Călătoare şi răzleaţă –
umbra e de nor rotund.
Dar ce grea e! Colo-n ape
ea cazu pîna la prund.

Ca un freamăt mi-e aleanul
unde merg şi unde sunt.
Din înalt îmi ţine norul
lung, ah, lung, ison profund.

În cutreierul prin spaţii
cari în altele raspund,
cînte el ce în neştire
mie însumi eu mi-ascund.

 

te rugam cu cerul şi pămîntul, cu viaţa şi cu neviaţa din ea să exişti

tu, nu…

fotografiind scurtCIRCUITE  uit să plîng

lacrimele sunt proaste conducătoare de viaţă

ce faC?, prăsesc afecte

bine!, ştii tu

______________

*Lucian Blaga

*poate… Eliade