gambitul damei

Foarte rău îmi pare să-ţi scriu de-un albastru mortal care mi-a pierdut fătfrumosul pe-un picior de val în aval. daaa, am căutat în amonte şi-am căutat, meticulos, şi-n acel aval: eclipsele erau la locul lor, aşa cum le-ai lăsat. nuuu(-s). am rămas, cum vezi, doar cu bietul cal-A-lb şi zău nu ştiu ce să mă fac cu spuma ce o împrăştie prin toate. aveam preAtenţii bine stabilite de la tine la mine şi retur dar nu mai ştiu pe unde le-am rătăcit că de la o vreme dorm buştean. calul ăsta îmi încurcă presentimentele şi mă ţine din drum. nu ai o fantă, cît de mică în stratul de ozon, să ţi-l trimit. tu poţi  să-mi trimiţi cel  mai recent volum de poeme despre care tocmai am citit pe facebook. e cu samovare, ştii tu. dacă nu vrei calul poţi lua ceaţa. valul îl păstrez cu mal cu tot, poţi lua urma, poţi lua nisipul, poţi lua (…) . Doar pe numaivreau să mi-l laşi, am o socoteală cu el. şi… normal că (…)  şi pe şi că eu socotesc mai greu dar mereu. 9.999 … 6.666 … 9.999 …

Era în mijlocul verii
Şi la miezul nopţii era;
Stelele-n stinse orbite
Sclipeau palide, ca lumina
Mai stralucit luna rece, de gheaţă,
Care pe Ceruri trecea,
Sus, între planetele sclave
Şi pe talazuri cu raze de nea.
Priveam cum se trece
Surâsul ei rece;
Prea rece, prea rece era pentru mine,
Apoi de o dată
Un linţoliu de vată;
Şi mă abatui de la ea spre tine
Stea trufaşă-a Serii,
Glorie a privegherii,
Spre raza ta ce mai uşor alină,
Căci rostul pe care în Ceruri îl ai
E fericirea să mi-o redai,
În noaptea înaltă, noaptea senină,
În care ştiu că mai mult noroc
E să mă scald în trufaşul tău foc,
Decât în umila, mai rece, lumină.

– E.A.Poe –

Daniel ştie: Iubirea nu ia ostatici

calule, calule

zboară ! :)

zău

 

Anunțuri

6 gânduri despre “gambitul damei

  1. Cazuri si situatii…
    Inainte erau chinuiti caii, acum poluam cu caii putere…
    Tactici, uneori strategii…
    „focuri trufase” zice poeticul…

  2. Un poet gorjean drag mie – Spiridon Popescu

    Doamne, daca-mi esti prieten

    Doamne, daca-mi esti prieten
    Cum te lauzi la toti sfintii,
    Da-i in scris porunca mortii
    Sa-mi ia calul, nu parintii.

    Doamne, daca-mi esti prieten,
    N-asculta de toti zurlii,
    Da-i în scris porunca mortii
    Sa-mi ia calul, nu copiii.

    Doamne, daca-mi esti prieten,
    Nu-mi mai otravii ursita,
    Da-i în scris porunca mortii
    Sa-mi ia calul, nu iubita.

    Doamne, daca-mi esti prieten,
    Cum sustii în gura mare,
    Moaie-ti tocul in cerneala
    Ii-nainte de culcare

    Da-i in scris porunca mortii,
    Cand si-o ascuti pumnalul,
    Sa-l infiga-n mine, Doamne,

    O seara minunata!
    Si sa lase-n viata calul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s