surîsul, învingîndu-mă

Cînd aproape-mi pierdusem ‘speranţa’ că vara asta seacă o să mă mai mire ‘blogo’ (ştiu, toţi pleacă şi virtualul o să fie o înşiruire de destinaţii- piscine- piscuri- pliscuri- bagaje- ahoe şi aloe etc. boring rău!) am ‘înviat’ de prospeţimea unui nou venit ( căruia i-am acordat un spaţiu de cîteva săptămîni între ‘apariţie’ şi semnal, nu de alta dar să aveţi ce vedea şi citi, surîzînd la fiecare nouă postare ) :

un ‘personaggio’ absolut special:

DAN ST.ANDREI

aş putea spune că-l ştiu ‘de multă vreme’ că este printre primii mei 5 prieteni de facebook, dar nu spun ;) , aş putea spune că-i admir fără limite munca,  ŞI-o şi SPUN, aş putea să-l prezint, şi o şi fac, prin vorbele lui:

Sunt clipe în care ne întrebăm despre rosturi, despre semnificaţii şi motivaţii. Sunt clipe în care ne întrebăm despre viaţă, aşa cum e sau aşa cum ne închipuim noi că este. Sunt clipe în care lăsăm imaginaţia liberă, în care ne permitem să visăm. Uneori e greu de spus dacă trăim în vis sau în realitate. Dan este un visator. El trăieşte prin astfel de clipe, nu e realist, şi ca orice alt visător, nu este perfect, dar imperfecţiunea e frumoasă. Astfel, el încearcă să transforme realitatea într-o alta realitate, realitatea lui personală şi intimă.
În lucrările sale se pot ghici simboluri ascunse, născute din experienţe discrete, exprimate delicat, uneori poţi simţi o vagă nelinişte, alteori predomină senzaţia de neţărmurire, dar privind cu atenţie în interiorul acestui univers realizezi că autorul se află în căutarea rosturilor şi motivaţiilor ascunse ce pun în mişcare lumea noastră.
Subiectele abordate sunt luate din viaţa de zi cu zi, principiul dupa care se ghidează fiind acela că oricine poate fi un sfânt, pana la urma toţi sfinţii au fost la început oameni obişnuiţi. El încearcă, şi reuşeşte, să găsească lumina din fiecare lucru, fiinţă sau situaţie care, altfel poate, ar fi trecut neobservate. Fotografiile sale atrag  şi te fac să le priveşti îndelung, pîna în clipa în care simţi că uneori, lucrurile de care eşti sigur, nu există.
Uneori, ai impresia unei naraţiuni autobiografice având ca suport fotografia, ai senzaţia că pătrunzi într-o lume ştiută doar de autor şi care acum ţi se dezvăluie. Imaginile se întipăresc în memoria privitorului şi reapar uneori ca o experienţă familiară, ca ceva trăit în vremuri de mult uitate.“ Viaţa e până la urmă o veşnică încercare de a-ţi întelege rostul, de a te construi şi modela, de a evolua şi de a te defini… mi-ar place să descopar zilnic motive pentru a mă iubi.” Dan St. Andrei

Cred că nu mai trebuie să spun eu de ce-cum este el unul dintre magicienii care(-mi) opresc timpul în loc mergînd nesfîrşitelor drumuri oricare…

Mă bucur foarte mult că a hotărît să ‘se expime’ şi aşa

Vă recomand cu o bucurie nouă să-l ‘vedeţi’ şi citiţi

Multă baftă, Dan, şi în acest proiect şi iartă-mă că ţi-am împrumutat una dintre fotografiile minunate doar pentru a-mi ilustra bucuria (am săpat în cămara ta cu fotografii de pe facebook  în lada cu Lisboa- ‘Found Objects’)

Ştiu sigur că o să vă placă şi sper, doar, să o ţină aşa toată vara… :)

şi nu numai, normal!