îndoieli !, tot mai gravE

să nu mă întrebe pe mine nimeni ce cred despre toate cîte ‘se întîmplă’

şi nici să nu-mi spună mie nimeni părerea sa despre oricîte ‘se întîmplă’

şi cum şi ce şi de ce şi pentru ce şi pentru cine şi …

dacă toate acestea s-ar întîmpla istoria lucrurilor s-ar face fărîme  cuvintele ar tăcea noi am fi talpa altor galaxii şi tot ce ştim nu ar conta

nu am avea cu ce compara

„Luaţi un jurnal, luaţi o pereche de foarfeci, alegeţi un articol, tăiaţi-l, tăiaţi pe urmă fiecare cuvânt, puneţi totul într-un sac, mişcaţi…”

Tristan Tzara

Şi simţeam sufletul tău curat şi trist
Cum simţi luna care pluteşte tăcută
După perdelele trase.
Şi simţeam sufletul tău sărman şi sfios,
Ca un cerşetor, cu mâna-ntinsă-n faţa porţii,
Neîndrăznind să bată şi să intre,
Şi simţeam sufletul tău plăpând şi umil
Ca o lacrimă ce nu cutează a trece pragul pleoapelor,
Şi simţeam sufletul tău strâns şi umezit de durere
Ca o batistă în mâna în care picură lacrimi,
Iar astăzi, când sufletul meu vrea să se piardă în noapte,
Doar amintirea ta îl ţine
Cu nevăzute degete de fantasmă.

Stoarce,Dumnezeu,lămâia lunii
Să se facă simplitatea cerului
Trimite-ne anunţarea minunii
Ca pasărea de cârpă a luminii
Pentru bucuria sufletului

Când nu se mai văd oraşele, când se îneacă averea armatorilor din port
Când se îmblânzeşte furtuna ca mielul
Când se-aşază ruga în genunchi ca mulsul vacilor
Coboară îngerii cu mişcări încete de înot
Despărţind întunericul

(…)

Dormi lângă mine ca un strat de flori
Eşti tăcera dunelor submarine
Visează întâlniri ascunse cu scafandri
Mări pătrunse de balene pentru iubire
Şi peştişori coloraţi circulând în formă de scrisori

Sufletul meu e un zidar care se întoarce de la lucru
Amintire cu miros de farmacie curată
Spune-mi, servitoare bătrână, ce era odată ca niciodată,
Şi tu verişoară cheamă-mi atenţia când o să cânte cucul

Să fim săraci la întoarcere
Şi să batem la uşa străinului
Cu ciocul pasărilor în coajă de primăveri
Sau să nu mai mergem nicăieri
Doliu alb la fecioara vecinului.

Anunțuri

6 gânduri despre “îndoieli !, tot mai gravE

  1. „Luaţi un jurnal, luaţi o pereche de foarfeci, alegeţi un articol, tăiaţi-l, tăiaţi pe urmă fiecare cuvânt, puneţi totul într-un sac, mişcaţi…”
    Hai, zău, Cella, chiar ai avut timp să-l crezi pe domnul acesta că prin tehnica mai sus menţionată i-au ieşit asemenea poeme? Păi dacă ar fi aşa, atunci ar fi câştigat sigur în fiecare săptămână la şase din patru’j’nouă!

  2. si la tine este ‘miercurea fara cuvinte’ ???

    eu legile blogosferei pe care nu le inteleg, nu le le respect;

    dar am citit mai sus TZARA ;i in loc de
    da-da -ism,
    pt ca nu e vina mea ca imi place si ca am avut prof buni in scoala…, sciu
    „cititorul e rugat aici sa faca o pauza sii sa se g]ndeasca asupra celor ce a citit”

    DA! -DA!

    [un :) [pt CELLA isi are oare locul aici, astazi? – scuze cerem pt erezie ]

    1. oooooooo, Ana, mă bucur mult oriunde te-aş întîlni
      nu-i fără cuvinte doar miercurea, la mine, cam tot ce-s eu se lipseşte de ele
      orice vine din partea ta are loc fix în inimioara mea :)
      DA! DA! DA!

  3. Pingback: Texte « Ioan Usca

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s