*Traian T.Coşovei- Aerostate plângând
Eu sunt liber, eu sunt mort la datoria de a zbura fără aripi:
n-am nume, adresă…
Am întâlnit viaţa la un colţ de stradă: am iubit-o şi am uitat-o.
Am şi acum poza ei în portofel
şi un număr de telefon
la care răspunde ta-su’.
*
mă iartă, cetitor cu ochii trişti/ nici nu exist, nici nu exişti
leneşrĂu's Blog ? 
Violetul acela deschis si sprinţar are, intradevăr, culoarea vieţii… la un colţ de stradă. Are multă vitalitate în ea acea nuanţă.
aşa-i, Mirela, este alesul meu special
Ce-mi place poza!
Eu inca exist, asa cred!
are o poveste fascinantă fotografia dar e doar a mea
şi eu exist . cînd mă caut mă găsesc mai mereu dar nu pot zice că-mi plac(e) şi iar m-ascund şi iar mă pierd şi iar pornesc în căutare(a-mi)
Eu am asteptat-o dupa colt si..am prins–o, acum o tin bine sa nu-mi scape. :)
am avut si eu impresia asta, apoi, traind… mi-am (re)evaluat colturile si mi-a dat cu virgula
perceptiile sunt bune, pe termen scurt, bucura-te fara limite de ele
trec repede :)