mutandis mutandi

(…) suntem îndreptăţiţi să credem că spaţiul nostru mental are proprietăţi uluitoare, dintre care cea mai remarcabilă este aceea că el nu este limitat la trei dimensiuni, aşa cum este universul fizic înconjurător. Evident, cînd pătrundem în spaţiul nostru mental (care este infinit, capacitatea noastră de a imagina mai mult spaţiu fiind nelimitată), nu ştim cu adevărat unde mergem. În interiorul minţii noastre nu este loc în care visele şi SMC (stările modificate ale conştiinţei) să nu ne poată duce, deşi psihologii afirmă că experimentele ne sunt intim corelate fie cu experienţa individuală, fie cu ceea ce exista deja în mintea noastră la naştere.

(…) ce este mintea?

M.M.- I.P.Culianu

Am fost aruncată afară din cetate şi cetatea este întreagă. cum?

simplu, năroado, nu exista decît prin tine

tu ai creat-o şi creaţia îşi devorează mereu monştrii interiori

toatecelele se autodistrug, ignoranto, nimic dinafarata nu are de a face

continuă să construieşti ruine, vezi tu…

– Să nu mă tem. Frica ucide mintea. Frica este moartea măruntă, purtătoarea desfiinţării totale. Voi înfrunta frica. O voi lăsa să treacă peste mine, prin mine. Şi, după ce va fi trecut, îmi voi întoarce ochiul interior şi voi privi în urma ei. Pe unde a trecut frica nu va mai fi nimic. Voi rămîne doar eu.

de ce nu pui ghilimelele? – n-am!, litania fricii surorilor Bene Gesserit se zideşte fără…

vrei să-ţi spun  poVeştipoate ?

Anunțuri

9 gânduri despre “mutandis mutandi

  1. Frica, ura, gelozia sunt cariile care erodează zidurile asemeni apei de ploaie… Decât să repari mai bine reconstruieşti… dacă temelia suferă eroziuni, trebuie refăcută fundaţia şi ranforsată…

  2. Să mergem pe Arrakis, să călărim viermii, să facem rost de melanj, să ne punem în slujba lui Paul Atreides, să-i bumbăcim pe alde Harkonnen, să…

  3. Esti fericita daca poti construi chiar si ruine!Si fiinca ai scapat de frica ucigatoare.
    In cetate intri daca-ti doresti!
    Calatorie de vis, iti doresc!

    1. nu există fericire, Gabi, poate doar stări infinitizimale de ‘bine’ pe care prin comparaţie le numim aşa
      fiind extrem de rare tindem mereu să ni le repetăm reuşind rar
      ‘călătoria mea’, mulţumesc pentru urare, este mereu în mine şi o să se termine niciodată ;)
      doar materia-i trecătoare. noi suntem vibraţie aşadar veşnici. ce zici de asta?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s