(…) suntem îndreptăţiţi să credem că spaţiul nostru mental are proprietăţi uluitoare, dintre care cea mai remarcabilă este aceea că el nu este limitat la trei dimensiuni, aşa cum este universul fizic înconjurător. Evident, cînd pătrundem în spaţiul nostru mental (care este infinit, capacitatea noastră de a imagina mai mult spaţiu fiind nelimitată), nu ştim cu adevărat unde mergem. În interiorul minţii noastre nu este loc în care visele şi SMC (stările modificate ale conştiinţei) să nu ne poată duce, deşi psihologii afirmă că experimentele ne sunt intim corelate fie cu experienţa individuală, fie cu ceea ce exista deja în mintea noastră la naştere.
(…) ce este mintea?
M.M.- I.P.Culianu
Am fost aruncată afară din cetate şi cetatea este întreagă. cum?
simplu, năroado, nu exista decît prin tine
tu ai creat-o şi creaţia îşi devorează mereu monştrii interiori
toatecelele se autodistrug, ignoranto, nimic dinafarata nu are de a face
continuă să construieşti ruine, vezi tu…
– Să nu mă tem. Frica ucide mintea. Frica este moartea măruntă, purtătoarea desfiinţării totale. Voi înfrunta frica. O voi lăsa să treacă peste mine, prin mine. Şi, după ce va fi trecut, îmi voi întoarce ochiul interior şi voi privi în urma ei. Pe unde a trecut frica nu va mai fi nimic. Voi rămîne doar eu.
de ce nu pui ghilimelele? – n-am!, litania fricii surorilor Bene Gesserit se zideşte fără…
vrei să-ţi spun poVeştipoate ?
Frica, ura, gelozia sunt cariile care erodează zidurile asemeni apei de ploaie… Decât să repari mai bine reconstruieşti… dacă temelia suferă eroziuni, trebuie refăcută fundaţia şi ranforsată…
‘extravaganţă’ pe care nu (mai) pot să mi-o permit
Să mergem pe Arrakis, să călărim viermii, să facem rost de melanj, să ne punem în slujba lui Paul Atreides, să-i bumbăcim pe alde Harkonnen, să…
aşa, da, eu tocmai am luat-o din loc
mult pustiu … deşe(A)rt(e-s toate)
Esti fericita daca poti construi chiar si ruine!Si fiinca ai scapat de frica ucigatoare.
In cetate intri daca-ti doresti!
Calatorie de vis, iti doresc!
nu există fericire, Gabi, poate doar stări infinitizimale de ‘bine’ pe care prin comparaţie le numim aşa
fiind extrem de rare tindem mereu să ni le repetăm reuşind rar
‘călătoria mea’, mulţumesc pentru urare, este mereu în mine şi o să se termine niciodată ;)
doar materia-i trecătoare. noi suntem vibraţie aşadar veşnici. ce zici de asta?
Ce este mintea?
Vorba ardeleanului: are multă minte, dar nu-i tătă bună…
Inevitabil, ma gandesc la Boc.
cine-i b.? evitabil foarte
ce-i? răspunsul care naşte întrebările