Simbolurile, vorbind, în taceri zgomotoase. neostoite şi neostenite…
Nu-i greu, nu-i aşa?
chiar greu fiind e atît de necesar, măcar, din cînd în cînd
mulţumim!, de-nsoţire:
–Ana, Irina, Gabi, Rodica, Mirela, Aurora, Cati, Gabriela
-TĂCUŢII, constant de ‘vorbitori’
a
şi
a
aproape pe curînd 
leneşrĂu's Blog ? 
oh,tăcerea e cel mai bun medicament…
un soi de terapie atent dozată
am fost de prea multe ori tentată ‘să zic’. s-a dovedit, mai mereu, greşit
iar eu învăţ din greşeli, vreau să cred, şi fac tot ce mă pricep să nu le repet
Multumim!
cu tot dragul!
ce zici, plecăm în Japonia altfel? ;)
multumesc pt gand, Cella…
tu inelegi intarzierea si stii ca acum nu pot mai mult