n-am

Ştiu că n-ai să mă ierţi dar aripa s-a desprins fărădevoia mea iar căderea era doar o intenţie amînată. a venit aşa cum a şi plecat. acum doar stă. hai să nu ne mai uităm, uitarea este un păcat omenesc, uită-te-n(-)jur. jur împrejur este cearcănul desprins dintre pînzele moi şi albe ale laptelui de pasăre spin, jur. roteşte roua spre în(l)ăuntru să-ţi treacă mai uşor singurătatea, rîzi dacă-ţi lipsesc, încercuieşte-ne. am o hartă tatuată pe degetul inelar ţi-o trec peste claviculă? tic- tac, vine ploaia. să alergăm pînă la unu’ perechea este pe drum bing- bang.  s-a făcut dimineaţă

ţine-mă de mînă, să nu mă săruţi, dă-mi mestecenii înapoi cu un veac doar

şi taci cît lumea… nu am puncte totu-i curgere oceane ce-mi eşti

nisipul acesta albastru nu a fost nicicînd munte, aşteaptă-mă

atunci cînd lipseşti ard frunze la ferestre înzidite fum fum

fum mă mai auzi? mă mai vezi? ce culoare au degetele

noastre la sankt petersburg în luna iunie fix …

doar ţine-mă de mînă şi taci şi să nu plîngi

şi să nu mă săruţi … plouă cu îngeri gri

n-am nins n-am topit balalăici şi n-am

n-am terminat de legat malul unul

de celălalt

n-am

Anunțuri

15 gânduri despre “n-am

    1. mulţumesc, draga mea, eu doar par pentru joaca-n cuvinte
      dar parul este adînc înfipt în bucurie chiar de nu pare
      şuguieşte printre stropi de ploaie şi evită norii care
      nu mi-au plăcut niciodată şi nu trebuie să fiu azi
      tristă că doar noi două ne-am amintit şi poate
      o să vină o zi, ori poate nu, dar tristă- eu nu
      promit! nu voi fi decît atît cît ţine viaţa
      şi încă puţin peste zi O.P. îmi ajută
      cum ştii:

      E o rană în scândura uşii
      unde-am bătut şi n-a răspuns nimeni.
      Deschideţi uşa cu grijă,
      să nu loviţi rana cu cheia.

    1. acel Sankt Petersburg are un fel de magie dar eu, extrem de timida si nepriceputa-n cuvinte, il substantivizez cind durerea este aproape insuportabila ascunzindu-ma si aparindu-ma intr-un fel naiv … acolo unde am fost fericita(?)
      am mult din femeia ta in rosu dar stiind ca ranile mele nu se inchid ma retrag in sankt petersburg iunie fix
      oamenii ocolesc suferinta celorlalti si e bine asa, probabil, fiecare este propriul lui purtator de magie

  1. Hmm…degetele în iunie fix au culoarea cireşelor strivite şi a fragilor răscopţi…până şi în petersburg. :) Iar aroma lor se ridică până hăăăt, la norul de pe care plonjează odată cu ploaia îngerii gri!…sau aşa cred…. :D

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s