cîntecul idiotului* ‘lelor’

Să nu uiţi, gabriel, lacrimile oamenilor nu sunt pentru noi şi nici uitarea lor şi nici somnul lor şi nici noriilor şi

nici elegiile lui rilke pe care mă implori să ţi le citesc şi tu mă cunoşti fără fardurilelor şi

fără cămăşilelor înflorate şi mă pedepseşti, gabriel, eu nu iubesc elegiile lui rilke şi nici

norii şi nici somnul şi nici uitarea, gabriel, apără-mă de zilelelor cînd se face Apus

sunt atît de speriată- ţine-mă de mînă: citesc RILKE, şi-i Aaşade searalelor

Ei nu mă opresc. Mă lasă, pot trece.
Ei spun că nimic nu se poate petrece.
Ce bine.
Nimic nu se poate petrece. Totul se mişcă rotund,
neîncetat în jurul Duhului Sfânt,
al aceluia (ştii care sfânt) –
ce bine.


Nu într-adevăr, să nu se creadă c-ar fi
oarecare primejdii aci.
Aşa-i, mai e şi sângele din mine.
Sângele-i greu, sângele-i cazna cea mai grea,
cred uneori că nu voi mai putea.
(Ce bine.)

Ah, dar ce minge frumoasă, ce minge;
roş univers se-aprinde, se stinge.
C-aţi născocit-o e bine.
Dacă strigi către ea, oare vine?

Şi toate cum se poartă de ciudat,
se-amestecă şi iar s-au depărtat,
prietenos, puţin înceţoşat;
ce bine.

*traducerea M.Banuş

Anunțuri

2 gânduri despre “cîntecul idiotului* ‘lelor’

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s