alăturări, nechite

Nu avem nimic a le(mai) spune, gabriel, semnele trebuiau ignorate şi semnele au fost ignorate. vorbele trebuiau uitate şi vorbele au fost uitate. privirea trebuia nevăzută şi privirea, gabriel, a fost întunericul lor

ce trebuia să se întîmple în tîmple s-a înfipt, lemurian, ţine minte

a trecut, aurele au luminat şi s-au mutat, altora le va fi cînd va fi să le fie

niciodată nouă şi nouă niciodată, gabriel, a(r fi) fost să fie

împăturată drag în chihlimbar boaba lacrimei rămîne pitită pînă ce prima rază a primului surîs al primului om o va plînge doar singur amintindu-şi, gabriel, mirosul răşinii scriind cel dintîi vers nimănuiA

Ai văzut vreodata vreo pasăre
s-o usture aerul pe care-l zboară?
Crezi tu, iubito, că peştele
se zgârie de apa lui sărată?

Putem noi doi să credem oare
mirosului că nu se simte bine în nări?
Poţi tu, obositor să crezi că fără mine
ai naşte un răsărit de stea?

(…)

Vrei tu să rămânem flămânzi?
Spune da, şi rămânem.

Anunțuri

9 gânduri despre “alăturări, nechite

  1. „Poţi tu, obositor să crezi că fără mine
    ai naşte un răsărit de stea?”
    Este o întreagă filozofie în aceste versuri, cuprinyând o sumă de declaraţii de iubire şi tot atâtea reproşuri ” . Este chintesenţa multor relaţii la un moment dat . Frumos, profund, analitic, poetic…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s