vremea epavei

Nu ştiu dacă  îmi mai este îngăduit ori dacă voi mai avea prilej şi timp şi privire şi gând şi amintire

să-ţi scriu

dintre întâmplările noastre nu s-a păstrat nimic iar vremea vorbelor şi (A)şoaptelor şi (A)pleoapelor…

este târziu

ascultă-mă, pentru nicicând ori pentru prea târziu…

… eram o corabie aproape frumoasă

mai ştii? anoTimpul ‘împreună’ era mereu şi… atât de ALBASTRU şi VIU


Fixează cu premeditare unica ta hârtie de identitate.

*

Evoluţia mâinii explică saltul în propriul tău sânge.

*

A bisa e preocuparea păsărilor care conduc corăbiile.

*

Nu încerca să susţii cu degetele cadavrul unui fluture.

*

Prin armurile de peste privirile tale străbate un ţipăt neliniştitor.

*

În atitudini se păstrează o cheie uitată.

*

Trecându-ţi mâna prin inimă îţi usuci o unghie.

*

Nu uita să închizi ochii înainte de a închide plantele.

*

Ceaţa care ne înconjoară e propice dezlănţuirii poetice.

*

Gheara aceasta îmi aminteşte cât de îndepartate sunt nopţile.

*

Niciodată e un cuvânt preferat în interiorul canalului de scurgere.

*

Cineva admiră o privire şi izbeşte cu sete o confuză depopulare a privirii.

*

Fulgeratoarea întrecere între toate lucrurile uitate.

*

Numai o dată te pot întâlni, în primul tău geamat.

*

Desfă-ţi umerii şi liberează imensele, dezesperantele, palidele, îngrozitoarele urme de paşi.

*

Vârful genelor te susţine deasupra apelor.

*

Încercând să adormi ajungi înaintea întunericului.

*

Sub aripi e un spaţiu imens, mai tăcut decât imensităţile polare.

*

Pe mâna femeii e o pată care îi înfrumuseţează zâmbetul.

*

Când sângele animal este prea abundent, vorbesc despre poezie ca despre sugativă.

*

Nimic nu te va împiedica să-ţi priveşti ceasornicul ca pe umbra aruncată de vânt în întuneric.

*

Ochii s-au închis şi mi-au prins în ei mâinile. Ca să scriu le voi smulge odată cu ochii.

*

Nu lăsa altora grija de a-ţi măsura umbra.

*

Oracolul a uitat să pună virgule.

*

Vom fi exacţi la întâlnire.

*

Fiecare deget aminteşte fruntea unei femei adormite.

*

Avem cu noi întreaga figură în agonie.

*

Peste vibraţia sensibilă pluteşte o virtuală cometă.

*

Inacceptabilele noastre gesturi sunt cercurile pierdute.

*

Urmează ce nu mai poate rămâne: durerea paraliticilor succedată de neobositele turme de hypocampi.

*

Iscalitura mă revoltă în josul ruinelor.

*

Tăcerea acestei ore ne aminteşte de cel ce incendiază.

*

Cere-mi ce vrei, dar nu accepta.

*

Micile mele manii sunt contorsiunile bulelor.

*

Înteleg orice atunci când îţi aprinzi părul.

*

Să oboseşti, să cazi, e puţin din ce vreau să spun.

*

După trecerea zebrelor chemăm mai mult în vis faţa încărcată de eczeme.

*

O rememorare a trădării m-a împiedicat să trec fără zgomot prin cameră.

*

Ultima ta şansă este reconstituirea din fragmente.

*

Cu cât disimulezi mai mult obiectul nu se recunoaşte.

*

În faţa arborilor a mai rămas doar o coamă de melci.

*

Fulgii ne întovarăşesc cu mişcări sigure.

*

Aruncă ceea ce a rămas din femeia aceasta păstrând doar o tremuratoare concluzie.

*

Mersul şopârlei speriate de strania noastră tăcere.

*

Ceea ce observ în ecou e fluidul negru,

*

Ce se poate cere întunericului când ni se aduc lămpile?

*

Din afară înăuntru, dinăuntru în vârful piciorului.

*

Călătoria petei de umbră duce până în imediata apropiere a catafalcului.

*

Tatuându-ţi pleoapele histerizezi vampirii.

*

Se vede de pe muşchiul copacilor că femeia aceasta vine de foarte departe.

*

Legea echilibrului pe care o accepţi te va conduce, rătăcindu-te.

*

Întâmplător am adus aici ceea ce nu poate respinge norul.

*

Este suficient, poate, să paralizezi vocabularul.

*

Ce pot să agit mai violent e mâncat de ape.

*

Secretul permanent e singurul picior gol.

*

Aleile, falezele cresc înăuntrul scoicilor.

*

E necesar sa uiţi tot în afară de pasiune.

*

A te târî nu e lipsit de sensul pe care mereu îl refuzi.

*

Fulgerator, e un mod de a vorbi poetic în întregime.

*

Nu pot şterge nimic din memoria distrusă.

*

Iubesc culoarea pe care o porţi în ziua când nu apare soarele.

*

Imediata apropiere sucombă printre înotători.

*

Dacă te doare mâna vindec-o cu un cuţit.

*

Flăcările ard, dacă ştii să treci fără nici un zgomot.

*

Cât de anemică mi se pare ultima revanşă imposibilă.

*

Poţi ieşi liniştit. Nu vei întâlni decât spectre.

*

Încearcă să te scufunzi simulând vertiginoasa creştere vegetală.

*

Viziunile tale nu pot încânta asistenţa. Cruzimea fără margini a imaginei aminteşte tulburele crochiu fixat pe manşetă.

*

Cu un dramatic salut poetul îşi prezintă faţa superficială auditorului adormit.

*

Femeile mângâind câinii fac întoarcerile relativ imposibile.

*

Poate să fie un simulacru această importantă amnezie.

*

Dorinţele sunt cu atât mai violente cu cât se apropie noaptea.

*

Renunţă de a-ţi lipi pe ochi tristele triburi laborioase.

*

Aruncă-te în fluviu: acolo vei găsi pleoapa pe care o pierduseşi.

*

Opreşte, opreşte, opreşte spaţiul.

*

Dispariţia mea nu e decât o vizită în cea mai mare grabă.

*

Taie-ţi vinele pentru a smulge prin surprindere.

*

Ochitorilor li se lipesc mâinile pe geamuri.

*

Izbindu-ţi craniul, sfărâmându-l, realizezi poate fulgerul.

*

Pe gât cresc repede câinii îndepărtându-se cu grijă de urmele pradei.

*

Cravata pe care o porţi e sunetul care ne mângâie.

*

Înainte de a închide fereastra, sparge-o.

*

Peste unele plăgi e constelaţie dispărută.

*

Nu ne lipseşte osatura necesară sau stranie.

*

Se poate numi poet numai acela care deformează cu preciziune.

*

Să ne aruncăm în foc sau să ne urmăm somnul.

*

În figurile cele mai grave apar primele semne de întrebare.

*

Unghiile nu sunt suficiente pentru zilele de teroare.

*

Ghetele tale cu fundă, aceste stânci palide.

*

Nimic nu mai cade pentru că nimic nu complică mai mult: nu e o flacără, ci un fulminant diagnostic.

*

Nu uita să aduni cele mai sumbre riduri.

*

Suntem decişi să susţinem cu furie.

*

Peste umbră, peste distanţă, persistă suprafaţa pupilei.

*

Cineva îţi anunţă sfârşitul arătându-ţi fereastra.

*

Aprindem aceste flăcări pentru a arde noi înşine.

*

Părul tău e un măr imposibil de pictat.

*

Cadavrul există în măsura în care putrezeşte. El putrezeşte încet şi lasă urme.

*

Ambarcaţiunea pleacă seara şi se îneacă în zori.

*

Nu privi, mai bine acoperă cu părul: vei avea un frumos costum de primavară.

*

Nu încuia sertarul. În fundul lui e costumul de umbră.

*

Bate pe umăr un arbore. Vei primi cu siguranţă răspunsul aşteptat.

*

Libertatea poeziei e libertatea ideilor izbucnind din cadavre.

*

Ceea ce înspaimântă într-un poem este propria noastră fantomă, dezesperantă, tragică. Dacă întoarcem capul fantoma se profilează pe oglinzi.

*

Cuvântul e un vas în care ard foarte încet simbolurile defuncte.

*

Acest poem îl port în deget.

*

Ne susţine un fulg. Trebuie să căutăm o pasăre.

*

Vei fi acel frumos tânăr despre care se spune că a a murit devorându-şi părul.

*

Dacă s-ar sparge în mii de bucaţi, ca o bucată de stofă, poemul s-ar precipita în mii de obiecte.

*

Discursul funebru ni-l vom ţine noi înşine într-un indescriptibil vacarm.

*

Vei înţelege de ce tac atunci când te chem, pentru că toate cuvintele mă trădează.

*

Subiectul unui poem depinde de absenţa subiectului. Cuvintele urmează legea reală a imposibilităţii de supunere.

*

Poemul nu se sfârşeşte cu palorea unghiilor, dar această paloare îl colorează aşa cum argila colorează ierburile.

*

Experimentul chimic dezvoltă un gaz subţire, o pletoră de paianjen, o pasăre calcinată. Acestea toate se retrag în poezie pentru ca să respire.

*

Necesitatea poetică îşi găseşte primul ei duşman în necesitatea de poezie.

*

Mimetismul poetic e încă o formă a hazardului care domneşte la baza producţiei poetice.

*

Poezia sparge cu exactitate arterele poeţilor.

*

Cenuşa are o valoare poetică în momentul în care se poate aprinde.

*

Pasul salvator e cel care te va face să cazi.

*

Pe marginea privirilor stau mâinile, pe marginea mâinilor furculiţele.

*

Poezia nu decide de nimic după cum tehnica nu decide de nimic. E acest neştiut neliniştitor şi feroce de atrăgător pe care-l bănuim în orice demers.

*

Linişteşte-te: aceste statui nu te cunosc.

*

Fixitatea privirii tale te salvează de moarte în măsura în care umbrela te salvează de soare.

Gellu Naum – 122 de cadavre (colaborare cu Virgil Teodorescu)

Anunțuri

3 gânduri despre “vremea epavei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s