POŢI să-ţi opreşti, dacă vrei, respiraţia şi să rupi firul şi să deşiri tot ce ai crezut că se leagă într-un înţeles oarecare
poate fi evident că nu este aşa, ori poate nu, evidenţele sunt atât de înşelătoare
nu depinde nimic de nimic şi fiecare depinde iremediabil de orice
atâta nonsens aparent poate zăpăci orice fir indecis, poate?
dilema– întunericul– frica– visul– drumul– odihna
cât se mai poate
Anunțuri
CELLA,
Dacă tot am prins un fir, ce spui?
http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/04/prin-casa.html
p.s zâmbește!
zâmbesc eu ce zâmbesc, Gina, dar mereu mă pomenesc cu un ‘pleosc‘ peste colţurile zâmbetului
mi-am ‘comandat’ croşetă să ştii. şi ‘curs intensiv’ de… că eu… doar cu andrelele şi nodurile
deocamdată!
http://cella-blogoblomovian.blogspot.com/search/label/HWW
Evident…
Multi vedem, putini pricep, nimeni nu reactioneaza.
unde nimeni, în calitatea lui de personaj colectiv, ‘e’ mulţi/ puţini, da?
Calatorii dincolo de sine,reactia e (de)plasata spre intuneric…Am aflat de curand ca respiratia nu se opreste cand vrei….
depinde de ‘vrei’, dar…
nu neapĂrat şi nu înTOTdeauna
Daca nu ar exista dilema, nu ar mai ramane decat clarul taios…
unde luăm clarUul şi exersăm dilE,măA în gară, spre exemplu (pozitiv neapărat )
reVin de indata ce potrivesc spitele la razboiul de tesut pe care tata mi l-a adus cind aveam mai putin de 9 ani
revin…
am pb