banalităţi de sinucigUaşă

caracter

am  adormit cu tine în braţe

şi vorbeam potolit despre iarna şi durerile mele dedin oase

– Ţi-am povestit despre iubirea absolută ? nu ? păi e … ţi-am mai spus ” …luăm o linie la plimbare…”

aştri iernii sunt departea poveştilor noastre. n-avem. împletim fulgi în bucle spiralate. mai bine pune-mi-le-mi-sol-la, buclele, în manşonul dintre coaste şi apasă cu striaţiile buzelor arse. simţi ?

aşa, binişor…  ce ziceam ?… a…

mă ţineţi de mînă., da ?. mulţumesc… mia miuţa

dona amb capell bonic

… iubitul meu e orb. eu sund surdă. avem un înger comun, pentru economie, mîncăm şi bem cuburi de gheaţă în care algele presate de foca ubi nu ne dau alergie. el mă pictează- doar noaptea- din memoria colectivă pe pînze de păianjen presat- doar stacojie-.

eu îi recit- răgnind la  foca ubi că-i obeză- din marea poezie.

– casa circului

casa noastră hi tech ne preumblă prin lume. ieri- spre exemplu- ne-am trezit în pompeii şi-mi uitasem urna şi ochelarii în piaţa tahrir

” – lasă, îmi flutură a pagubă îngerul nostru comun dintr-un balon de ciungă, le luăm mîine”.

iubire

am întîlnit chiar azi un urangutan politicos, aveam drum comun la piaţă, mi-a împrumutat o umbrelă şi un galoş

„- nu vă deranjaţi, luaţi-le, sunteţi preafrumoasă”.

natură moartă cu pantof

mi-am rimelat atent ochiul dintre degetul mare şi cel mic, abia aşteptam să vină noaptea şi să-mi continui portretul. am un poem proaspăt în palma stîngă şi foca ubi e la vînătoare de balene. suntem doar noi şi iubirea absolută.

” – unde e bidineaua albastră şi ia diapazonul, îngere, trage pe dreaptă… se iubeşte Aici.

luceafărul dimineţii

Se cresc pe lume plante atotputernice biruitoare
o lume vegetală ne priveşte de departe şi ne trimite ilustrate ventilatoare
în arşiţa care nu ţine nici o eră
o arşiţă totală ca un pat fără amintiri fără vise numai cu baldachin
urban-rural şi noi ne existăm şi totul
e un singur lucru
un lucru presimţit cu sutien şi cu jupon pierdut gălbui pe suprafeţe aspre

– gellu naum –

constelaţii îndrăgostite de o femeie

… va urma ? …

se dedică

A/ R

p.s.- să nu mă ‘certe’ MIRELA (şi Ovidiu ;) )

” Guaşă (pl. guaşe) este o vopsea preparată din gumă arabică, amestecată cu pigmenţi minerali şi apă, folosită în pictura aşa-zisă opacă, care permite aplicarea de culori deschise peste tente închise. ”

 

Anunțuri

11 gânduri despre “banalităţi de sinucigUaşă

  1. cum de sti(a)i Tu, ca eu incerc sa uit discontinuitatea, impotmolindu-ma, firesc de prosteste?
    dar tu ma-ndemni sa ma plimb „prin limpezimi si umbre venite de departe” ? as vrea dar prea intimplator – sau nu ?- o alta voce imi spunea’nainte sa ma uit inspre Tine sa vad ca ‘ e ud de lacrimi, tentatii si ape’

    dar eu ce sa fac? visez la soarele de dor ce mi-e si spun si eu :”ce frumos m-ai zvirlit, ce frumos…”
    (am uitat cine le-s spus, doar vorbele au mai ramas) -asa trebuie sa fie

    iarta, CELLA, acum nu pot altfel
    MULTUMESCU-Ti!

    si nu dam drumul degetelor, nu!…

    1. mi-ai amintit … dar nu e…
      dar ţi-l dăruiesc… cu inima, alături, toată

      rabindranath TAGORE

      Dimineaţa mi-am zvîrlit mreaja în mare.
      Din străfunduri întunecate am scos
      lucruri stranii la-nfăţişare,
      şi fiecare – ciudat de frumos:
      unele străluceau ca zîmbetele,
      unele scînteiau ca lacrimile,
      iar altele se îmbujorau ca obrajii unei mirese.
      Cînd cu povara zilei în spate
      m-am întors acasă,
      iubirea mea lenevind în gradină, agale,
      smulgea dintr-o floare petale.
      Cumpatul, pentr-o clipa, mi l-am pierdut,
      şi-apoi, la picioarele dragii am pus
      tot ce scosesem din mare,
      rămînind tăcut.
      Ea privindu-le, a spus:
      „Ce ciudăţenii sînt astea?
      Nu cred că sînt de vreun folos…”
      Fruntea mi-am plecat de ruşine, ros
      de un cuget amar:
      („N-am sîngerat pentru-acestea,
      nu le-am tîrguit din bazar:
      nevrednice-s să i le aduc în dar…”)
      Apoi toată noaptea le-am zvîrlit, arar,
      una cîte una, pe-ale uliţei praguri.
      Dimineaţa au venit călători; le-au cules
      şi le-au dus departe,-n străine meleaguri.

      nevrednică-s,eu, de voi :(

  2. cum de sti(a)i Tu, ca eu incerc sa uit discontinuitatea, impotmolindu-ma, firesc de prosteste?
    dar tu ma-ndemni sa ma plimb “prin limpezimi si umbre venite de departe” ? as vrea dar prea intimplator – sau nu ?- o alta voce imi spunea’nainte sa ma uit inspre Tine sa vad ca ‘ e ud de lacrimi, tentatii si ape’

    dar eu ce sa fac? visez la soarele de dor ce mi-e si spun si eu :”ce frumos m-ai zvirlit, ce frumos…”
    (am uitat cine le-s spus, doar vorbele au mai ramas) -asa trebuie sa fie

    iarta, CELLA, acum nu pot altfel
    MULTUMESCU-Ti!

    si nu dam drumul degetelor, nu!…

    [daca apare comm duplicat, iil ‘rezolvi, tu, CELLA, scuze, dar….ma mut nitel…]

  3. Pingback: Acacia

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s