lehamite

am găsi în sertarul cu ‘cioturi’ ceva şi cum mi se pare aiurea să mă mai  ‘necăjesc’ încercînd să …

dă-i…

las’ că trec ele, toate, cumva

…

Pofta mea de viaţă e aşa:

n-am!

îşi dau toţi cu părerea. că biologicul, că algoritmul, că ezotericul, că tanda- că manda. toţi, pentru mine, e o grămadă şi n-am cum, cu toţi, am o alergie veche (absolut incurabilă) la grămezi şi o iau instant la sănătoasa cînd le ochesc. trag- nimeresc invariabil- plec. pun puncte, precum se vede cu ochiul. punct.

băi, da’ ca să trăieşti n-ai ce-i face că nu eşti yoghină tre’ să haleşti. punct.

bun, asta-i, aminteşte-ţi că erai obeză odată şi nu te-a obligat nimeni să te opreşti. punct

ceasul rău, pisica neagră, femeia blondă şi calul şchiop. n-am treabă. şi nici nu-mi fac.

p  u  n  c  t

.

Erik Johansson

degeaba încerci să mă păstrezi conserv(at)ă şi frag(illă)

nu-s

îmi place (şi) Trakl şi aşa mai departe

*

Respiraţie a neclintirii.

Sfinţenia albastrului

Încremeneşte o faţa de fiară.

Puternică-n piatră-i tăcerea.

.

Masca unei păsări de noapte. Blând triplul acord

Se stinge-ntr-un sunet. Mut, chipul tău, Elai,

Peste apa-albăstrie se-nclină.

.

O, voi, tăcute oglinzi ale-adevărului!

La tâmpla de fildeş a însinguratului

Apare răsfrângerea prăbuşiţilor îngeri.

(trad.Mihail Nemeş)

Masca unei păsări noptatice.

Suave acorduri întreite
Se pierd într-unul. Elai! Faţa ta
Se pleacă mută peste apa albăstrie.

O, voi tăcute oglinzi ale adevărului!
La tâmpla solitarului, de fildeş,
Se arată reflexul îngerului căzut.

(trad.Petre Stoica)