novaţia ŞI lipsa calităţii procesual pasive

Cu toate că se afla în rai,
Adam se plimba pe alei preocupat şi trist
Pentru că nu ştia ce-i lipseşte.
Atunci Dumnezeu a confecţionat-o pe Eva
Dintr-o coastă a lui Adam.
Şi primului om atât de mult i-a plăcut această minune
Încât chiar în clipa aceea
Şi-a pipăit coasta imediat urmatoare,
Simţindu-şi degetele frumos fulgerate
De nişte sâni tari şi coapse dulci
Ca de contururi de note muzicale.
O noua Evă răsărise în faţa lui.
Tocmai işi scosese oglinjoara
Şi se ruja pe buze.
„Asta e viaţa!” – a oftat Adam
Şi-a mai creat încă una.
Şi tot aşa, de câte ori Eva oficială
Se întorcea cu spatele
Sau pleca la piaţă după aur, smirnă şi tămâie
Adam scotea la lumină o nouă cadână
Din haremul lui intercostal.
Dumnezeu a observat
Această creaţie deşănţată a lui Adam
L-a chemat la el, l-a sictirit Dumnezeieşte
Şi l-a izgonit din rai
Pentru suprarealism.

Este atît de simplu încît nu merită să o lungim în dispute inutile.

Că tu crezi că mă ştii, raportînd asta la experienţele tale în materie virtuală, e una.

Că eu ştiu, aşa cum te-am prevenit în cîteva rînduri, că una e una şi alta e alta, mereu, rămîne valabil şi definitiv.

Căile de atac excepţionale nu fac aplicare în materie şi cutuma este inadmisibilă acolo unde eu dau verdicte.

Excepţia absolută, unica pe care ţi-am admis-o, a fost aceea că am încercat să te fac să înţelegi că litispendenţa, în cazul meu, nu operează.  :(

Să fim aplicaţi, zic, pentru ‘publicul admis în sală’, fiind tributari principiului publicităţii şedinţei de judecată.

Nu uita, poliţia şedinţei e în atribuţiile mele fiind o obligaţie şi îndatorire a rolului activ pe care îl am  …

Aşadar…

atunci cînd tu crezi că aplici relaţiei noastre contractuale o novaţie trebuie să te asiguri că aceasta îndeplineşte, sub sancţiunea nulităţii absolute, cumulat, toate condiţiile prevăzute de lege pentru a nova:

– avem o convenţie prin care părţile unui raport juridic obligaţional sting o obligaţie existentă ?

– debitorul a contactat în privinţa creditorului o nouă datorie care se substituie celei vechi care este stinsă ?

– un nou debitor este substituit celui vechi către care debitorul este descărcat ?

– un nou angajament produce efectul substituirii vechiului creditor cu altul către care debitorul este descărcat ?

Hmmm… avem îndeplinite, cumulativ cum ziceam , condiţiile de valabilitate ?

consimţămîntul părţilor + obiectul + capacitatea de a… + cauza ???

Analizează tu, eu sunt cum ştii excesiv de meticuoasă procedural, dar pînă una/ alta ori cîte or’ mai fi am să-ţi fac vorbire despre lipsa calităţii mele procesual pasive care, cum ştii foarte bine este o excepţie absolută şi peremtorie.

Aşa fiind acţionează asupra fondului şi asta duce la admitere ei şi, pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii ca vădit neîntemeiată !!!

REITEREZ :

Nu pot spune că mă bucur prea tare. M-am cam amărît tot sugerîndu-ţi să nu te încăpăţînezi în a nova. E o procedură greşită şi neprofesional aplicată în ce mă priveşte. Doar ştii că invoc de fiecare dată deciziile de îndrumare şi sunt adepta folosirii practicii unitare în materie.

Metaforic vorbind ţi-ar fi putut reuşi. Procesual, cu mine, niciodată !

hai la un ceai, acela pe care ţi-l ofer ‘în amintirea dragă’ a metaforelor pe care mi le-ai dăruit novînd

Eu voi începe să te uit
Spre nord,
Tu mă vei uita
Spre sud.

Mai întîi îţi voi uita
Sufletul,
Care nu-mi va lua
Nici trei zile.
După aceea, ştiu şi eu,
Gustul părului tău,
Materia superior deghizată
Sub formă de gene.

Tu mă vei uita poate
De-a-ndoaselea,
Cel mai greu iţi va fi să renunţi
La trecutul tău
Plin de înflorituri
Ca o stambă.

În orice caz,
Ne vom uita bine amândoi.
Apoi ne vom spăla pe mâini.

Merci,maître Sorescu

p.s.-
ştiai, BINE, că poţi invoca cele 9 litere care ar fi putut, poate, 'ţine în loc' judecata
nu ai făcut-o :(

Anunțuri

18 gânduri despre “novaţia ŞI lipsa calităţii procesual pasive

  1. Și dacă am privi lucrurile mai în glumă?
    VORBA VINE…

    Tudor Arghezi – Adam si Eva
    Urându-i-se singur în stihii,
    A vrut si Dumnezeu sa aiba-n cer copii
    Si s-a gândit din ce sa-i faca,
    Din borangic, argint sau promoroaca,
    Frumosi, cinstiti, nevinovati.
    Se puse-asezamântul dintre frati.

    Dar i-a iesit cam somnoros si cam
    Trândav si naravas stramosul meu
    Adam;
    Ca l-a facut, cum am aflat,
    Cu praf si nitelus scuipat;
    Ca sa încerce daca un altoi
    De stea putea sa prinda pe noroi,
    Ca, de urât, scuipând în patru zari,
    Stingher,
    Facuse si luminile din cer.

    Dar iata ca l-a nimerit,
    Din pricina aluatului, gresit,
    Si ca Adam, întâiul fiu
    Al Domnului, iesise, parca, si zbanghiu.
    Nu-i vorba, nici o poza nu ne-nvata
    Cum ar fi fost omul dintâi la fata.

    Nici unda lacului nu l-a pastrat,
    În care se-oglindea la scapatat.
    Puterea lui dumnezeiasca,
    Dormind mereu, cata sa-l mai trezeasca;
    I-a rupt un os din coaste, ceva,
    Si-a zamislit-o si pe Eva.

    Mai poti casca de lene, iarasi,
    Când ai o sora si-un tovaras?
    S-au luat de mâini si-au cutreierat
    Gradina toata-n lung si-n lat.

    Sa nu te miri ca, sovaind si mici,
    Li se julea si nasul prin urzici.

    1. merci bien, Arghezi (ne) place mult :)
      pentru Sorescu preopinentul are-un ‘dinte’
      da’ l-am iertat demultştiu
      Adam e un cuminte, Lilith e vinovata
      evele doar i-au urmat şi pe micuţ, bărbat de…,
      doar l-au dezorientat :-P

  2. Mie mi s-a născut o Evă din ţeastă ca Minerva lui Zeus, dar n-am vrut-o de fiică ci de iubită. Războinică este, mă terorizează la nesfârşit. Ce se poate face împotriva Evelor care ucid sufletele Adamilor?

    1. :) mi-ai lipsit păzitor de gînduri frumoase în cărţi
      bine ai (re)venit
      aş vrea să-ţi pot răspunde da’ mi teamă că evele războinice nu-s ‘specialitatea’ mea şi adami cu suflete ucise n-am cunoscut
      eu pot face mărturie doar despre eve blînde şi alintătoare :( ele sunt mereu acelea înşelate şi părăsite şi lor le port grija

  3. Ecuatiile din drept sunt la fel de abstracte precum cele din algebra sau chimie; interesul apare odata cu relevarea unor indicii despre necunoscute, necunoscuţi…
    Deci, vrem speţe !

    1. speţele-s banale precum viaţa-n tribunale
      am cu tonele, cui folosesc ? e la fel, cu istoria… oamenii nu învaţă mai niciodată nimic
      în speţa de faţă se face vorbire, onorat auditoriu, cu părtinire -despre un divorţ unde un el o înşela pe o ea iar ea îl tot ierta
      cică-l (i)ubea … compromisurile şi repetitivitatea, nu-i aşa, sfîrşesc acolo unde începe… uneori, mereu trist dar plătit(ă) munca mea
      novarea e economic aplicată aici la o speţă din dr.familiei că astea-s, mereu, complexe… de suflete :(

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s