hai, mă

Am luat-o din LOC. simţeam că-mi mucegăiesc. am, har D., smulgeri d-astea instinctual/ instinctive şi cît le voi avea nu am a mulţumi nici lu’ tanda şi nici lu’ manda ;)

Îmi mulţumesc, trebuie că am o educaţie ‘de modă veche’, mie

MULŢAM, mă, care eşti tu mă… ‘fată verde cu păru’ pădure’ :))))

am vrut suspine şi ‘leşinuri existenţiale’ ?

mi le-am executat, mestecat şi digerat, hopa sus drăgălaşo

pup, buba, a trecut

mi s-a făcut aşa un dor de mine că am făcut din toate un talmeş balmeş din care am desprins cocoloaşe mici şi dau în mine cu ele şi rîdem de ne prăpădim

– uite, mă, ce penibilă poţi fi… ai fi crezut ?

– eiii, vezi că te pocnesc de nu te vezi, penibilă eşti tu !

– pak !

– pok !

apoi trîntă prin toate

luptă dreaptă de cu seară pînă-n vară

faină viaţă, faină viaţă,

vrei să ne spălăm pe faţă

şi

sărut de dimineaţă !

– faină viaţă, vrei ? :)

nu mă certaţi pentru calitatea fotografiilor. n-am telefon performant

***

„Mă mutam înainte de Amintire, numai acolo se poate trăi”

îţi aminteşti asta

PAUL !

pronumelor personale ar trebui să li se spună pronume de singurătate”

prietene, mulţumesc că tu ştii scrie ce eu n-am cum că alfabetul meu e şchiop şi e doar pe dinlăuntru şi oamenii mă dor şi-s înrădăcinaţi în iubirea mea de ei şi nu răsar şi nu înverzesc şi nu pîrguiesc şi le duc apă în pumni şi e ca şi cum aş adăpa o fîntînă şi e pustiu de oameni şi ce mult îi iubesc…

… şi ce singuri suntem şi eu şi ei

pronumelor personale ar trebui să li se spună pronume de singurătate

şi le duc apă în pumni ca şi cum aş adăpa o fîntînă :(

Anunțuri

16 gânduri despre “hai, mă

  1. Buna fu cafteala,s-au itit conurile,roade bogate avu iesirea-ti din fire ‘fata verde’cu parul verde-zapada,ca i-ar vine prima-vara si te auresti a verde paduratic,iar in vine-ti iei jaratic…Miroase bine acolo la tine,a proaspat si-a duca per pedes…Lupi nu-s?

    1. hahahaha
      lupii-s albi şi minunaţi şi eu ştiu că ei ştiu, că ştiu ;)
      „ceilalţi lupi m-ar sfîşia dacă ar şti că urletul meu e, în realitate, un plîns!”

  2. Și mie mi se făcuse al nabii de dor de tine…
    Ce iarnă de basm și de tăvălit prin zăpadă ai aici, ca să miroși a proaspăt și a cetini (te-am copiat)!
    hai, mă!
    Te pup! :)

    1. numa ce mi-am raşchetat ‘mucegaiul din suflet’ deşi îmi zicea cineva ;) să-l ‘mai ţin’ o vreme că mucegaiu-i penicilină
      noa că n-am vrut nici de ciudă, îs ciudoasă tare cînd îmi ‘pun în minte’ doar că mi lene, şi i-am zis: – n-ai să vezi, bre ! :-P
      puppppppppppp afînat de alb şi cetinat de verde- brad :)

  3. draga Cella, ma bucur tare mult ca ale mele cuvinte cresc laolalta cu ale tale. eu insa, cum zic, sint prea obosit si prea silit la singuratate ca sa mai invat sa scriu. Inainte de amintire…nu stiu cum se mai poate ajunge acolo :) poate numai ducand apa in pumni ca si cum ai adapa o fantana…

    1. la vremea la care tu scriai ‘dincolo de…’ singurătatea mea nu ştia literele
      uite la ce-s buni prietenii chiar dacă pare impropriu un aşa cuvînt, aşa îl simt aşa îl spun, cînd găseşti un umăr pe care să te sprijini
      de atîtea ori, umerii cuvintelor voastre…, umerii pe care mi-am ţinut capul, singurătatea, nesperanţa
      cuvintele care zidesc sunt ale celorlalţi, puterea zidirii e doar în fiecare
      nu ai de unde şti, tînăr prieten, cine zideşte cu ajutorul cuvintelor tale
      cuvîntă dară… :)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s