MULŢUMIŢI…

… lui Dumnezeu pentru crucea pe care v-a dat-o, că Sfânta Biserică, Sfânta Împărtăşanie le ştiţi- dar faptul acesta l-am găsit de cuviinţă să vi-l spun mai mult.
Vreau să schimb lacrimile voastre în bucurie, că mulţumind lui Dumnezeu de toate durerile şi schimbându-vă purtările vă veţi bucura. O veţi face?
(…)
Cei care au dureri şi suferinţe sunt cei distinşi, pe care i-a ales Dumnezeu pentru Împărăţia lui cea veşnică, căci veşnic e orice om – dar care veşnicie?
Dometie, un călugăr tânăr de la Muntele Athos, era foarte vesel, tot timpul cânta. Într-o zi l-am găsit în chilie plîngînd şi l-am întrebat, de ce plânge. Mi-a răspuns că l-a părăsit Dumnezeu. Eu l-am întrebat, cum? Şi a zis: – Nu mai am niciun necaz, „sunt scutit de supărări”. Care dintre voi aţi plînge, pentru faptul că v-a părăsit Dumnezeu, în cazul că v-a luat crucea? Căci nu v-a bătut nimeni piroane în mâini şi nici cunună de spini nu v-a pus pe cap. Sfântul Apostol Pavel zice aşa: „Roagă-te neîncetat, munceşte neîncetat şi mulţumeşte lui Dumnezeu neîncetat pentru toate bucuriile şi durerile pe care ţi le-a dăruit” (I Tesaloniceni 5, 16-18).
Viaţa aceasta nu este pentru a strânge averi, sau numai pentru a te îmbrăca, căci nu aceştia sunt oamenii fericiţi, ci aceia care au o cruce de purtat. Mă doare faptul că sunt unii care se supără pentru suferinţele pe care le au din cauza bolilor, pentru că nu sunt înţeleşi în familie, dar puţini sunt aceia care vin pentru mântuirea sufletului. Amin”
(Părintele Arsenie Boca – “Ucigaşa cetate”)

din siberiile la care m-am întors fără să le fi părăsit vreodată mă rog să binemerit un anoTimp

între mine şi lumi o platoşă de răni surîzînd îmi păzeşte paşii atunci cînd mă frîng dăruind

oamenii pot fi în multe feluri şi judecata lor nu mă (mai) ajunge acolo unde sunt

îi păstrez doar vremelnic la margine bună de gînd spunînd pentru ei, pentru mine, mereu şi nesfîrşit rugăciunea inimii

gînd- inimă- însingurare- inimă- gînd

sărutări nesfîrşite decît în întîlnirea noastră din stele, curînd, draga mea  tîmplă de abur- stea- primul meu cuvînt de iubire… nu, nu plîng … te îmbrăţişez drag şi mereu pretutindenea mea de cer şi pămînt

MAMĂ

leagănă- mă cum doar tu ştii

blînd

nu, (n-)am uitat nimic

doar că nu mai plîng

nici să rîd nu mai ştiu

sunt umbră tăcută între cer şi pămînt

iubind şi sperînd… aşteptînd… frîntă de dor dar înfrîntă nicicînd