MULŢUMIŢI…

… lui Dumnezeu pentru crucea pe care v-a dat-o, că Sfânta Biserică, Sfânta Împărtăşanie le ştiţi- dar faptul acesta l-am găsit de cuviinţă să vi-l spun mai mult.
Vreau să schimb lacrimile voastre în bucurie, că mulţumind lui Dumnezeu de toate durerile şi schimbându-vă purtările vă veţi bucura. O veţi face?
(…)
Cei care au dureri şi suferinţe sunt cei distinşi, pe care i-a ales Dumnezeu pentru Împărăţia lui cea veşnică, căci veşnic e orice om – dar care veşnicie?
Dometie, un călugăr tânăr de la Muntele Athos, era foarte vesel, tot timpul cânta. Într-o zi l-am găsit în chilie plîngînd şi l-am întrebat, de ce plânge. Mi-a răspuns că l-a părăsit Dumnezeu. Eu l-am întrebat, cum? Şi a zis: – Nu mai am niciun necaz, „sunt scutit de supărări”. Care dintre voi aţi plînge, pentru faptul că v-a părăsit Dumnezeu, în cazul că v-a luat crucea? Căci nu v-a bătut nimeni piroane în mâini şi nici cunună de spini nu v-a pus pe cap. Sfântul Apostol Pavel zice aşa: „Roagă-te neîncetat, munceşte neîncetat şi mulţumeşte lui Dumnezeu neîncetat pentru toate bucuriile şi durerile pe care ţi le-a dăruit” (I Tesaloniceni 5, 16-18).
Viaţa aceasta nu este pentru a strânge averi, sau numai pentru a te îmbrăca, căci nu aceştia sunt oamenii fericiţi, ci aceia care au o cruce de purtat. Mă doare faptul că sunt unii care se supără pentru suferinţele pe care le au din cauza bolilor, pentru că nu sunt înţeleşi în familie, dar puţini sunt aceia care vin pentru mântuirea sufletului. Amin”
(Părintele Arsenie Boca – “Ucigaşa cetate)

din siberiile la care m-am întors fără să le fi părăsit vreodată mă rog să binemerit un anoTimp

între mine şi lumi o platoşă de răni surîzînd îmi păzeşte paşii atunci cînd mă frîng dăruind

oamenii pot fi în multe feluri şi judecata lor nu mă (mai) ajunge acolo unde sunt

îi păstrez doar vremelnic la margine bună de gînd spunînd pentru ei, pentru mine, mereu şi nesfîrşit rugăciunea inimii

gînd- inimă- însingurare- inimă- gînd

sărutări nesfîrşite decît în întîlnirea noastră din stele, curînd, draga mea  tîmplă de abur- stea- primul meu cuvînt de iubire… nu, nu plîng … te îmbrăţişez drag şi mereu pretutindenea mea de cer şi pămînt

MAMĂ

leagănă- mă cum doar tu ştii

blînd

nu, (n-)am uitat nimic

doar că nu mai plîng

nici să rîd nu mai ştiu

sunt umbră tăcută între cer şi pămînt

iubind şi sperînd… aşteptînd… frîntă de dor dar înfrîntă nicicînd

Anunțuri

43 de gânduri despre “MULŢUMIŢI…

  1. CELLA,stiu ca nu e nimic intamplator si stiu ca nu suntem singuri ,cu adevarat ,niciodata si stiu ca in momentele mele de deznadejde sau grele mi se da un semn mereu.
    Azi,acum ,semnul a venit de aici.Aici insemnand un suflet.

    1. mereu plecăciune multîncercată şi multiubită Lui
      e plină calea de semne, prin oameni Le face pe toate ale Lui, şi aburi de suflete vii
      nu, n-avem cum fi singuri, în orice însingurare este răspuns şi lumină
      clujului tău clujul sufletului meu. mereu acolo oriunde ai/ aş fi

    1. păi cine zice că-i uşor…
      şi totuşi, ca să mă contrazic :) , e tare uşor greu nemăsurat fiind
      fiecare în felul lui, simţind
      n-am fost niciodată o habotnică dar El mă ştie şi înţelege trimiţîndu-mi tot ce am nevoie să mă ridic
      şi, of, ce de-a căzăturile presărare nu aşa… da’ şi multă nădejde… de cîte ori mă frîng mă ridică ceva
      pustiul cel mai crîncen e uneori nu mulţimea oamenilor ci goliciunea din ea

    1. of!, din rărunchi :) , şurda şurda
      n-ai tu vreme să dai cu mine de siberii precum ar trebui eu să-mi vin din dezveliri
      balsam pe rană, vorbă de om care eşti… mulţam !, să trăieşti mult bine şi frumos precum eşti

  2. Cuvintele părintelui la care alături şi tu atât de sensibile alte cuvinte, toate compun un pansament pentru suflet. Ascultam acum o vreme o predică la biserică care mi+a schimbat într-un fel percepţia legată de suferinţă. Nu duc o curce grea şi nu m-am plâns niciodată că sunt un oropsit al soartei, dar mereu mă simţeam neputincios când vedeam un suferind. Acum ştiu mult mai multe să îi spun şi să aduc un zâmbet sau să îi amintesc cum se face asta…

    1. eşti, oarecum, liniştit dacă ştii
      eu nu cred că am să fiu vrednică îndeajuns nicicînd :(
      suferinţa, oricui, mă împietreşte
      sunt atît de neputincioasă şi oricît cer: dă-mi putere(a) să pot, îmi pare că tot mai puţin, că nu ştiu, că n-am cum

    1. :( n-am cum să fac mai mult. toate-s doar ale noastre. e o iluzie să speri…
      oricum, cine nu vrea, oricît de ‘coco(a)ş(Ă :) ) se ţine şi se dă’ să nu fie ţinut uneori blînd în braţe… aşa, omeneşte, fără niciun gînd. cel mai greu exerciţiu e ‘să nu ai gînduri’. e, cumva, nevoia aia cu neputinţă de a fi stăpînită, omenească şi ea, de a fi ‘minţit frumos’ :(
      deşertăciuni…

  3. Doar Dumnezeu este…dar așa cum îl vedem și simțim noi. Doar atât cred: în rugăciunea mea, așa cum o știu eu, nu cum m-au învățat alții…Cred că asta e credința adevărată! Doamne ajută!

    1. sunt mult prea banală eu, Mirela, să îndrăznesc o ‘discuţie’, oricare, despre credinţă
      sunt ‘subiecte’ care pălesc şi nu vor şi nu au şi nu cer ‘explicaţii’
      ‘credinţa adevărată’ ? habar n-am, spun drept, nu ştiu nimic despre ea
      asta nu înseamnă că nu vreau ori că nu caut ori că nu cer (?) îndreptare, putere, luminare
      aspiraţional… sunt doar un alt om, frîngere-n mica şi indiferenta condiţie trecătoare… a mea
      neputinţa ştiinţei între a şti şi a nu avea, mulţumind pentru fiecare clipă îngăduită dar neajungîndu-mi doar ea

      1. Probabil n-am formulat corect. Mă refeream la adevăr în credință, nu la ”adevărată”. N-are rost să comentăm că rugăciunile stas, repetate la nesfârșit, nu sunt rugăciuni, ci niște cuvinte în versuri. La asta mă refeream. Nici vorbă de adevărată în sensul strict, cred că aceea e veriga lipsă și odată găsită, vom știi tot. Dar merită? Nici la asta nu pot răspunde!

        1. Mirela, ai scris exact şi bine
          nu asta era
          uite, ieri cînd am scris era o marcare în calendarul creştin ortodox al Sf. Mucenice ECATERINA numele ce-l poartă mama mea
          eu nu am făcut din blog teren de nimic, nu mă interesează blogăreala, am crezut dar … nimic
          virtualul e NIMIC

    1. tainică ştiinţă, supus învăţăcelul ;) … pace, învăţătorului
      minciuna e şi ea adevăr de clipă ca (aproape/departe) orice altceva

  4. Warning: We have a concern about some of the content on your blog. Please click here to contact us as soon as possible to resolve the issue and re-enable posting.

    NU MAI POT NICI SCRIE NICI EDITA, LA ÎNTREBĂRI NU MI SE RĂSPUNDE ŞI, ÎN GENERAL, BLOGUL A FOST CENZURAT DIN HABAR N-AM CE MOTIVE

    BĂNUIELI AM DAR PREFER SĂ MĂ AMUZ

    AŞADAR: NU MAI AM CUM ŢINE LEGĂTURA CU VOI, NU DIN VINA MEA

    AM SĂ VĂ SCRIU ORIUNDE ALTUNDEVA DACĂ INTERVINE ‘CEVA GRAV’ ÎN ‘VIAŢA MEA’ :)

  5. CELLA, nu aveam de gand sa bloggeresc astazi, dar am gasit intamplator ce era pregatit de ceva vreme, un pictor nascut azi.
    Am ajuns si la tine, se pare ca trebuia sa ajung aici sa citesc ca sa inteleg ca sunt iubita si sa-mi amintesc ca trebuie sa-I multumesc.
    Iti multumesc si tie.

    1. şi eu îţi mulţumesc
      rar mai ajunge cîte cineva pe aici şi e primit cu drag de fiecare dată
      gîndurile se pierd … cu vremea … cu viaţa … cu vremea

      acum, că tot nu îmi mai este permis să ‘emit’, o să fie linişte deplin împlinită
      numai bine, ţie

    1. În albul pădurii de mesteceni trăieşte Puritatea şi Jertfa….ştiai că slavii, din cele mai vechi timpuri, venerau acest copac, considerânduţl o fiinţă sacră,deoarece primăvara, când viaţa în tulpina lui abia se trezea, ei, slăbiţi de iernile grele, il crestau şi îî colectau seva miraculoasă, „sângele lui”, pe care mesteacănul îl oferea cu iubire….nu,nu-i făcea rău acest lucru, deoarece din pământ şi din zăpezile care se topeau copacul se refăcea rapid….sufletul mesteacănului şi cel al omului trăiau într-o simbioză perfectă,făcând schimb de Daruri….. aşa cum astăzi am uitat să o mai facem…

      1. minunăţie !
        n-am ştiut, am simţit ;) mereu la prezent acolo unde fac şi-mi fac mereu daruri. a (mă)dărui e unul din verbele mele :)

    1. nici eu n-am înţeles şi, mai ales, m-am revoltat la absenţa explicaţiilor şi la abuzul făcut. nu, n-am avut ‘reclamaţii’. a fost altceva . au binevoit să-mi trimită un mail urmare alor mele multele.

      merci, asemenea îţi doresc şi eu

  6. uneori mai ratacesc calea, in ultimul timp des, ma indepartez, mai revin. multumita unor oamenii ca tine, stiu din nou in ce directie sa merg si ca nu-s singura. si asta e tot ce conteaza.
    sper sa postezi in continuare, numai bine iti doresc!

    1. nu, nu rătăceşti şi nu te îndepărtezi. crede-mă, simt
      ‘calea’ e mereu doar în noi. eşti ce vrei să fii „fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi în lume”(ceilalţi)
      pot spune multe din cîte le-am învăţat dar nu prea îndrăznesc aici, mi se pare cumva ‘în orb’ şi mie-mi place tare ‘în ochii oamenilor’ :)
      dar… zic, totuşi ceva, din respect pentru prezenţa ta întîia oară aici : atenţi să fim la ce e în exterior dar prezenţe vii în noi
      e… o cărăruie ;)
      cu mare drag

  7. am citit undeva vorba unui Sfânt Părinte: cel care nu-şi acceptă crucea nu face decât să şi-o îngreuneze, dar în cazul celui care şi-o acceptă, îl poartă crucea pe el. în ce mă priveşte, sunt sigur că există cruci pe care nu le-aş putea duce, iar dacă m-ar purta ele… nu ştiu încotro m-ar duce…

    1. mulţumesc mult pentru
      prezenţă !

      bănuiesc că nu te superi dacă azi, am ales să fiu bucurie :) avîndu-te atît de rar oaspete drag, am să glumesc deşi ‘subiectul’ e nisip mişcător

      aşadar- răspuns bunului S- vezi, ăsta e cusurul tău, citeşti prea mult :)
      lasă crucile cruciaţilor şi tu… lasă-te dus… drumul ştie calea. întotdeauna ! :)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s