am început să-mi rătăcesc originalele. ce obiceiuri am de la o vreme. nţ, nţ, nţ. 3. mi se trage de la încălzirea globală, cred, eu sunt o fiinţă rece, altfel, cu scopul practic de a nu mă dezintegra conform programări(lor). încă!. să închidă careva ‘poarta soarelui’ risc o răceală pandemică. sumersie, zic. pistruiule ! aşteaptă-mă. eu (şi) sms. tu, nu.
„am hotărât că voi începe
să schimb uleiul la maşini.
atât. de-acum încolo, voi schimba uleiul”
cînd se va fi terminat jocul de-a arsul cînd se va fi risipit aburul şi cenuşa se va fi aşezat în formele trupurilor am să fiu. aici. timp. e mult prea devreme pentru tîrziu. la întrebarea ce mai faci merci bine am cele două litere ale începutului acelui sfîrşit. am zis că ele sunt definitivele chiar dacă nu (mă!) aşteptam să mă fi crezut. ce dacă. piatra e nisip. hai, că! am poate să zic. să inventăm munţii şi ei să-i recunoască uimiţi: ce vulcani spectaculoşi sunt ăia. am întîlnit atlanţi fericiţi. banal. universul ăsta strînge cred că o să crape curînd pe la încheieturi. grăbeşte-te cu arsul ăla. avem atîta treabă. vindem ceramică stelară la cerere. efectuăm ajustări. la cerere. marfa cumpărată nu se returnează. la cerere. păstraţi bonul pentru eventuale reclamaţii la opc. la cerere.
precizare pentru (orice eventualitate): la ofertă, n-avem!
a, şi nu uiata să-mi aduci ochelarii tăi de vise. ai mei s-au rătăcit. oricum trebuiau schimbate dioptriile. chiar văd. e destul de aiurea. piticii de grădină mă sperie cumplit. uită-i.
orice semn de punctuaţie e pus doar pentru a putea respira în(tre) gînd(uri)* şi n-are legătură adică e ‘la liber’. veniţi de luaţi.
(de’a) gata !
––
* cînd vrea el cu sens de ‘întreg’. e un cuvînt buclucaş. ca un hopamitică scris legat şi citit yoy
Hmmm, aproape dadaista, as spune, dar e OK, nu e delir amorf, si daca nu iti faci un obicei, eu cred ca merge ;)
:D
DA-DA, DADA, DDDAAA
promit să mă cuminţesc daddy :P
Cella cuminte?E ca si cum ai spune sa se schimbe!Nu-i de dorit…
parcă m-ai şti ;)
auzi ? credeam că ştiu să ‘joc’ depresiva fără noroc
vai mieee
mă duc la tras şuturi în tichie
mărgăritar n-am, momental, tre’ să vie
Sa se schimbe…dupa altii(era continuarea ce statea in umbra)…
Depresiva fara noroc?Nu suntem oare to(ate)ti asa?!Ce fericirea e aia mai mare decat sa o cauti,-so doresti,macar buricele degetelor sa o atinga?
Tu mai porti tichie?Ca fara margaritar nu merge,chiar de s-a schimbat moda…eu port chimval rasunator,macar pun lupii pe goana…
Sunt in asteptare de vesti bune!Pt altii,insa,la mine a sunat de inchidere…
aaaaaaaaaa
tu eşti la închiderea aia
inventar
gen: lumeeeeeeeee, lumeeeeeeeeee
ia legumeeeeeeeeee
le stropim acuşi cu glume
lacrimi reci de nu se pune
lumeeeeeeeeeee, lumeeeeeeeeeeee
ia tichia fermecată
lupi-s dragi Chimvalu-i iartă nu-i frumos s-alungi
deci, iartă !!!
fericirea nu există
deci:
decretez- „fată dragă nu fii tristă” şi ăia, scuze, „şi băieţii plîng, nu-i aşa ?” e.t.cetera-A-a.
şi
preferata mea, în speţă, animalele X
nisip purtat de vîîînnnttt
dovada ;)
dacă te opui chem artileria grea
pînă una/ altul
ripostează ! :P
tralalalala
Fericirea chiar exista,
eu sunt insa intr-o faza trista…
din care n-am sa stiu iesi,
chiar de exista un drum
si pentru mine,undeva…
in mod sigur,n-am sa-l vad
ca-s hiper(metro)apa.
La mine,preferata e:
există
o cale
drumul ? începe pentru fiecare
cu primul pas
doar că oamenii habar n-au
ce minune e
păşirea
Pasirea…
incepe-n gand.
Iar al meu gand
e ferecat,uitat si amagit
cu rabdarea de-a astepta…
si-atat!
pot spune, eu care nu spun nimic nimănui şi nicicând nici chiar gândului când e apus confundat în răsărit… deci: nimic nimănui, nicicând, aşteptarea e amăgirea cea mai la îndemână. NU ! aşteptării
viaţa pe un peron
nu avem vreme de batiste
fluturînd
ce a trecut, trecut e
macaz
dreapta/ stânga
răbdarea nu-i opţiune
e compromis cu sufletul
şi nimeni, niciodată
nu a îndurat neprimind
pierzi esenţa vieţii
iartă, treci senină
linie urmând punctului
punct născând
peronul, draga mea nu aşteaptă pe nimeni
e al tuturor şi al nimănui
fluturare
vânt
Of,draga mea, ador seninul din tine…la mine-i cer de toamna,ce sa-i faci sunt c-o genetica defecta,din mama-n fiica-n bunica.Ce astept?!Ce sper?!Ce cred?!Tulburarea apei!
Intre timp,cat exista viata in clepsidra asta ce inca poarta nume de trup,ma bucur de viata,fara sa…uit!
ai zis cuvântul magic : viaţăbucurie
te-am pins ! :)
mâna ta e în mâna mea. simţi ? nu, nu. nu te las
nimic nu-i defect, am verificat :P
Cred ca voi doua ati consumat aproape toate… literele.
Si cum mai sunt doar cateva, zic:
Ma primiti si pe mine in grupul vostru de prieteni
ne/fericiti? :)
aici e univers adică liber la primire
binevenit e oricine !!! :)
parola pentru (doar) staţionare e neschimbată: prieten mi-ne/ ti-ne = noi
fericirea cu ‘ne’ ? tratament obligatoriu: zâmbet, de bine
bagă marfă proaspăt (ne)fericită, prietene, plâge raftu’ :)
Intrebarea este:
Virtual-ui real?
ori
Real-ui virtual?
pentru ca-i dezechilibru
orice varianta
ce jos trage in balanta.
amestec bestial !
niciodată e şi el un cuvânt
virtualul nu
spaţiu paralel precum cel real
poţi pipăi un curcubeu ori aurora boreală ?
amândouă-s real de virtuale
precum prietenia
urcă pe umerii ei şi ţipă-i în urechi: băăă cască-ţi ochii, sunt euuu
şi ecoul, îl vezi ?, sunt uuueee
eeeuuu
prinde pala asta de vânt încheietură albastră şi udă
vin ciorile din urmă
strada speranţei e strâmtă
balanţa măsluită corect
minte !!!
(uneori frumos)şi-atât
ceva nu-i în regulă cu oamenii, părerea mea, încep tot mai des să creadă-n invizibil ;)
În neregulă e că oamenii umplu cu sentimente locul ce ar trebui ocupat de om.
alea-s afecte dezafectând, nu ne ocupăm cu… ;)