olărit, cu dragosteA

” Lumina crede că poate călători mai repede decât orice altceva. Dar se înşeală. Indiferent cât de repede ar călători lumina, descoperă că întunericul a ajuns întotdeauna primul şi că o aşteaptă “.

– Terry Pratchett –

cînd eram foarte mică aveam o colecţie impresionantă de cioburi colorate. în fel şi chip. dezvoltasem un soi de pasiune pentru spărturi. cred că toate premoniţiile au început cu asta: un rîu mititel, o groapă unde se adunau ‘celedetoţiaruncate’ şi multe, nesfîrşite comori de cioburi ameţitor colorate. dacă aş avea orice (numit talent?) ar putea fi o poveste. cum, în banalitatea mea asumată, nu am nici harul povestitului şi  nici forţa a nimic îmi fac de lucru crîmpeiind. dacă mi-ar fi putut plăcea ceva, mai mult (şi aici o să tac ‘decîtul’), mi-ar fi plăcut poate mîinile mele cu degete aproape prelungi umplute de lutul cald şi udat mereu în învîrtirea roţii ce-l ameţeşte născîndu-l pentru cioburile din groapa rîuleţului copilăriei mele. că ce-s, toate, decît un definitiv şi mereu acelaşi poate

m-am trezit şi mi-am continuat cu ochii deschişi somnul. cum să am roţi de lut şi să-l uit pe poate ? tocmai eu care-s atît de banală şi resping orice ar putea fi rotire. închiderile mă sufocă. sunt atît de banală. trăiesc doar în patrate. perfecte au fost, întotdeauna, doar celelalte.

Se ia o bucată de piatră,
se ciopleşte cu o daltă de sânge,
se lustruieşte cu ochiul lui Homer,
se răzuieşte cu raze
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de numărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
şi mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
şi brusc se fărâmă un colţ de-al cubului.
Toţi, dar absolut toţi zice-vor:
– Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colţ sfărâmat!

PICASSO

rîul, cioburile, poate

… eu n-am harul celorlalte, sunt doar un patrat ce nu o fi decît ciobitura cubului. somn prelungit, dorul doare cînd nu are nici măcar nume şi nu am veşti bune despre aşteptare. doar amintirea mormanului de cioburi alandala… dar… fascinant colorate.

poate

Reclame

5 gânduri despre “olărit, cu dragosteA

    1. …celei pline de dar:
      „Curată Fecioară, bucură-te!
      Şi iaraşi zic, bucură-te!
      Că Fiul tău a înviat a treia zi din groapă

      minunăţie, Canonul Învierii

      maestrul metaforelor, unic, ştie: „e mult mai viu decît noi”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s