gafă

vrei motto nechite ? am rămas doar noi. între noi. n-am.


Nici prietenii nu mi-i ating.
Nici soarele, nici stelele, nici luna.
Nu ating nimic.
Deşi urăsc punctul, Doamne,
locuiesc într-un punct.

Aveam nevoie urgentă de o amnezie parţială. nu mai puteam fiinţa (aproximativ) normal şi prezentam sincope în relaţiile. ăsta era diagnosticul. Grav!. trebuia să uit. urgent. vorbeam mult şi doar în gînd, scriam doar fără majuscule, priveam oamenii în ochi şi le spuneam lucruri. în gînd. puneam prea multe şi inutile puncte iar virgulele le aşezam aiurea între. despre cratime nici nu mai zic. ele, preferatele mele, au statut privilegiat şi-s în răsfăţ programat. atent.

Aşadar… am cerut o amnezie parţială, de toate, şi … mi s-a dat.

apăruse Tiukul de toamnă şi am priceput că trebuie să mă las de dependenţe şi să respect timpul verbelor într-un text. doar în dependinţe , mai, poate fi cald. m-am aşezat în buzunarul de la spate şi m-am aşteptat.

doamne, în ce lume trăiesc (?)

Doar  locul l-am ratat. uitasem de inimă. şi mi s-a luat.

buzunarul era, de ce nu mă mai mir de nimic, spart, spart, spart.

apreciez, la mine, că ştiu şi majuscule: a şi d.

şi că-l citesc constant pe Tănase chiar şi după 10 ani, ai lui. jură-te că nu, niciodată, niciunul în viaţă. doar morţii. în jur! e noapte, frig şi neviaţă.

Moartea e o minciună Makiriate iubito
e o minciună nevinovată din acelea pe care
le spun copiii pentru a ascunde ceva
moartea încearcă să ne ascundă și uneori reușește
dar pentru cît timp Makiriate iubito pentru cît timp

Tu vei muri dar eu voi visa că visez nașterea ta
eu voi muri dar tu vei visa că visezi nașterea mea
este atît de simplu
visele sînt mai presus de noi
dar și noi putem fi uneori mai presus de vise
trebuie doar să credem și să nu ne pierdem răbdarea

Noi vom trăi și vom muri dar ne vom naște din nou
și vom trăi și vom muri din nou și iarăși ne vom naște și
niciodată nu ne vom opri să trăim să murim și să ne naștem
tu niciodată nu vei înceta să te naști
nici după ce vei muri pentru ultima oară

Tu știi doar Makiriate iubito că moartea e o minciună
din acelea pe care le spun copiii pentru a ascunde ceva

Popova Liubov Sergeevna, cu mine, prin Tate Galery

Anunțuri

16 gânduri despre “gafă

  1. Mă locuiesc cuvintele, trăiesc intr+o lume nebună de vorbe aruncate, vorbe care nu devin cuvinte, care nu cresc…

    Învăţ de la tine importanţa cuvintelor, relevanţa sentimentelor în virtual.

    Nu ratez oamenii, mai ratez locuri, nu te ratez, însă, pe tine în nici o zi. Nu comentez mereu, sînt, oricum, aici.

    1. ştiu!, Irina şi-ţi mulţumesc
      pentru mine gîndul e de cele mai multe ori mult mai intens ca toate cuvintele
      un om tare drag ar zice acuma că-s plină de platitudini … da’ nu-s…
      doar că eu nu prea ştiu cuvinte, am doar gînduri atît de intense că uneori trebuie să mor să pot
      şi chiar mor

  2. Sunt clipe ce le doresc intoarse din cadran,oprite sau amnezice intre bataile inimii mele…clipe ce le-as sterge de-as putea…clipe in care am comis sacrilegiul de-a fi perfectionista cu altii…

    1. ce bine înţeleg asta… ce amar de bine
      realizînd că ai făcut-o ai intrat în club, (şi) despre asta-i ‘vorba’ în gafa mea (de mine)
      eu nu mai am cum ‘repara’, pentru mine nu mai există o a doua şansă
      tu … nu şterge nimic
      doar nu uita!

  3. Gîndul ma ajută, mă scoate de multe ori din cele mai întunecate locuri, dar ce m-aş face fără cuvinte…nu ştiu. Fii! Lasă timpul să treacă peste gafe, peste, locuri şi oameni. El mă ajută pe mine, poate şi pe tine…Nu trece peste, orice ar fi, nu da cu guma. Nu lăsa uitarea să se pună!

    1. e un mare defect al meu ăsta: nu uit! niciodată, nimic
      mă ajută în meserie dar tare mult mă doare în toate celelalte
      gîndul e drumbunul , de multe ori, cuvîntul e doar rana lui. adîncă, grea, de neuitat… rană
      gîndul îl mîngîi, alin(t), iert… cuvîntul n-am cum- odată spus ori, mai ales scris, rîmîne pietrificat şi mereu

  4. Termini .
    . este începutul.
    Momentul în care atingi hârtia cu creionul pentru a scrie o literă faci . pe care mai apoi îl prelungeşti într-o idee, pentru că . este o haină pe măsura oricărei idei.
    . începe un cuvânt şi îl termină.
    Tu trăieşti în locul în care toate încep şi se termină, în locul din care poţi să păşeşti în oricare direcţie.
    . tău nu este incomplet, doar tu nu vezi decât -infinitul .-ului…

    1. mă locuiesc zadarnic în locul nimănui. şi-i vid şi-o linie. „să luăm o linie şi să vedem unde ne duce
      toate le-au spus, trăit, lasat de sfîrşit. cine(să le) ?

      „Iar poezia lor,
      Astmatice avânturi de simboluri
      Zadarnic încercând să urce-n goluri.

      Dar eu
      Eu am văzut idei.

      Întâia oara, brusc, fără să ştiu,
      De dincolo de lucruri am vazut (…),
      Cum vezi, când se despică norii grei
      Şi negri
      Zigzagul de argint al fulgerului viu.

      Şi de atunci
      -Neliniştit de depărtarea suavă şi adâncă
      De toate tâlcurile, cheile-
      Ca un bolnav cu ochii ţintuiţi de luna
      Pe care norul o ascunde încă,
      Fară durere, fară bucurie,
      Eu caut (…) pretutindeni, ideile.”

  5. Tu.
    Care explorai graniţele + când te-ai împiedicat de . căzând în – . Acceptată cu tot cu încercarea de a te ridica nu ai găsit … sprijin şi ai asimilat jumătatea de infinit în căutare. Copleşită ai crezut că + este tot ce ai apucat şi l-ai acoperit cu . .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s