dormiţi liniştiţi, firele de nisip se aşează în clepsidre
nu am avut vise, ori, poate-am uitat…
am ştiut şi-atît
poate
El mi-a deschis, prea devreme, văz în urechi şi auz în ochi
luîndu-mi tot ce… 
îndeopşte era numit trăit
am
doar starea zădărniciei
de a vedea şi auzi
că tot
e
nimic
şi…
sunt aici, au venit
taci
spaţiul geografic numit odată patrie I-A primit
„populaţie cnp, dormi-te, visează-te, iubeşe-te, înmulţeşte-te, tralalalalalalala-te…. liniştit”
şi… ce ?
nimic şi nimeni
orbi şi surzi…
… salut !
O viaţă întreagă i-am aprins ţigări ieftine
de la flacăra fotografiilor de familie.
Cu un burete îmbibat în oţet, ani de zile
i-am tot şters lacrimile, ochii, adresa.
Acum oglinda s-a întunecat ca argintul
de pe vechiul nostru serviciu de ceai.
În lumina amiezei, chipul lui pare un imens ochi de peşte,
o fiinţă a adîncurilor aruncată la ţărm.
În apele ei, acum oglinda îneacă
ultimele tresăriri ale semnelor lui adio.
La revedere, omule de cositor, la revedere, tacîmuri de lacrimi.
Toată viaţa v-am făcut semne, ani de zile
v-am şters cu o cîrpă moale de praf.
Semnele lui de adio au rămas înfipte adînc în oglindă.
Semnele mele au rămas în manuscrisele ploii.
Şi atunci,
la lumina cărui cuţit să mai citeşti viaţa aceasta?
p.s.- nu cred în conspiraţii
şi nici în întîmplări
mă întîmplu, întîmplător aici, întîmplîdu-mă…
… nisip !
condamdat
umanoizii se cred importanţi, contînd, pe o planetă albastră ce o revendică … a lor…
… nisipuri…
ce vis, poate uneori frumos (?) a Cuiva
pentru bieţi ei, din fericire, trecător… mereu trecători…
fericirile sunt uitări
pe care le primesc fără să ştie
trecători
nisip al munţilor UNIVERSULUI indiferent
cuvinte… perdele de fum… timp suspendat
uneori
clarvăzători
coborîţi şi apăraţi-i pe
Interesant panegiric al nisipului…sau al vidului progresiv din clepsidra…
da…
mulţumesc
chiar nu mai regret, nici măcar că nu or şti ce mult regret
fire de nisip… vid
Intotdeauna a fost la fel; de cand e lumea a fost o „trilaterala”…
Nu din cauza strategiei mondiale au romanii probleme; strategii mondiali ne-au dat Ardealul in 1918, in 1945, probabil si in 1990…
o, păi nu te contrazic
şi nici istoria şi nici prezentul
eu cu viitorul am, puţin ce-i drept, ‘legături’
problemele românilor ?, adică ei înşişi ?
nu mă preocupă că m-au ocupat
torn nisip în bolul cu pietre…
… nimic, să rămînă p-aici
Unii face,altii drege…..gramatica nu se lasa abordata trilateral;cat despre stari:acum traiesc hazardul si nu mi-s panzele umflate…
gramatica e o grande dame, se descurcă-n încîlceli are ‘vînă’
pînzele tale-s fără vină, vîntul nu-i în puterea noastră
şi nici furtunile…
ar fi uşor să-ţi zic: trece
nu ştiu uşorul iar simplul e cel mai apăsător (de) greu
Greu,usor,nu mai conteaza…sa fiu pe unda verde atunci…sa vad,sa pot,sa stiu…mi-e dor de mine in ipostaze solare…nisipoase chiar,cand detaliu era marea fericire a clipei;acum peisajul s-a schimbat…poate o fi venit toamna!
greşit !
nu a venit nicio toamnă, la tine, dă ‘părerii de toamnă’ cu flit şi dorul ăla transformă-l
chiar poţi, îs precisă că da
şi, iarăşi, da
detaliile sunt puterea aşa cum literele sunt ;)
şi ai, şi/şi !!!
mi-e slabiciunea mare putere,si detaliile rost de ansamblu…sunt mioapa acum,ca-ntr-o geometrie optica deficitara,in care defectele se schimba intre ele…….
schimbîndu-se se pot şi transforma
pune miopia pe ele, e o mare calitate miopia ştiu sigur:
‘mi-e slabiciunea mare putere‘!
Cella, citesc, gust, interiorizez, adică trăiesc aceste pagini ale tale.
mulţumesc, Diana , eu le (o)mor… şi nime nu (mă)ştie…