„să luăm o linie la plimbare…

… şi să vedem unde ne duce„

– Paul Klee –

expresionismului abstract, făcînd doar experimente („simţi vidul ?, e un experiment, ce crezi ?”),

datorat suprarealiştilor refugiați din Europa în SUA îi suntem  recunoscători.

Şi tu şi eu, plutitori.

Jackson Pollock (1912-1956), Willem de Kooning (1904-1997), Hans Hofmann (1880-1966) și alții explorează inconștientul, noi ştim, și tehnicile creației accidentale, promovînd automatismul suprarealist și expresionismul.

ne ţinem de mînă, cald şi blînd …

… urmînd linia

plutim, depăşind doar mînă-n mînă… viaţa

ţine-mă-n calea liniei… îmi e atît de frig

Sînt lucruri- sînt lucruri ne-ntrupate

Ce au viaţă dublă semănînd

Cu geamăna, bizara entitate

Solid şi umbră, rază şi pămînt

E şi o Tăcere dublă- ţărm şi mare,

Sau trup şi suflet. Una stă-n pustii

Prin ierburi moi; şi graţii azurii,

Şi amintiri, ştiinţă- nlăcrimată.

I- alungă groaza: ea e  ” Niciodată”.

Tăcerea întrupată-i : nu te teme !

Putere de-a răni nu are-n ea;

 

Dar dacă soarta (crudă prea devreme )

Ţi-arată umbra ei o zînă rea

Ce bîntuie-n pustii necunoscute

De pas de om ) închină-te şi du-te

––

E.A.POE- TĂCERE-

în tălmăcirea lui Mihu Dragomir, vol. 1964

***

realul, imediat, e perdea de fum… vezi, neprivind ?

eşti , neauzind ?

asculţi, nevorbind ?

trăieşti, trecînd ?

mîine

e

doar azi

din ieri şi… vinE

IUBIREA e TOT… vindecînd !

cei mulţi se petrec neştiind.

că nu aştept NIMIC de la NIMENI îmi dă detaşarea, libertate e un cuvînt vid absolut, de a fi EU !