sĂptĂmÂnĂ

XANDU, pentru cei care „l-am citit”, a  rămas prin bunăvoinţa celor dragi lui în virtualul zilelor noastre. triste ori vesele, câte-or mai fi şi cum or mai fi.
Mulţumim că ni l-aţi îngăduit; eu cum ştiţi … citesc … nu l-am uitat în nici una dintre zilele mele

Avem, facem, dar nu suntem. Ne lipseşte ceva, o binecuvântare sau un blestem, care să ne preschimbe în înţeles viu. Zgomotim, ne dez\ncântăm, ne risipim în respiraţii dezordonate de depărtări. Poate, dacă am exersa răbdători câte un „vrem”, câte un „putem”, am izbuti să ne intonăm.

De dragul simplităţii, la unison…


Mă provoci să trăiesc, deci. Prin urmare, te chem să trăim pe viaţă şi pe moarte ceva, altcumva. Îţi promit că va fi o luptă frumoasă, care va dura atât cât îi va fi dat să dureze. Vom obosi de prea multă neobosire, apoi ne vom îngădui scurte răgazuri, după care ne vom lupta şi ne vom lupta, zi de seară până-n vară. Ne vom răni şi ne vom vindeca împreună până când, rămânând fără arme, ne vom încleşta într-o îmbrăţişare finală.
Dacă tot acolo ajungem, ce-ar fi să ne iertăm de la acest bun început?…
(într-o zi Duminecă, 2009)
Dacă mi-ar fi îngăduit, ţi-aş spune că nu e nimic nou sub soare. Dar soarele e nou şi sub soare eşti tu, mai nouă decât te ştiam. Mă scoţi din minţi, îmi dezordonezi ideile aşezate după formă, culoare şi, da, după mărime.Doar ca să-ţi faci loc: mai întâi ca un sunet, apoi ca o silabă şi ca un cuvânt, până mă trezesc că n-a mai rămas din mine decât o persoană a II a.
Te…
(într-o zi Luni, 2009)

Nu mă poţi pierde şi nu mă poţi câştiga, pentru că mă  transform. Sunt victoria binevoitoarei tale imaginaţii, oglindă magnifică, translucidă, în care nu mă pot simţi singur, ci singurul. În definitiv, asta îţi şi doreşti, să fiu pururea alt acelaşi.
O secundă care nu e secundă…
(într-o zi Marţi 2009)

Ne urmăm visele de la o noapte la alta, abandonându-ne visărilor zilnice. Spun asta ca să mă iert pentru curajul de a-mi fi pus gândurile pe urmele tale. E o pândă inocentă, care vine din neobişnuinţa de a te şti altfel decât în mine. E un fel de a mă bucura că sunt bietul ecou al existenţelor tale.
Nu ştiu să fiu altceva decât un degustător de mistere…
(într-o zi Miercuri, 2009)


Dacă tot a izbucnit soarele, hai să ne revărsăm unul spre altul şi să respirăm lumina într-o devălmăşie candidă. S-ar părea că azi e dezlegare la  cuvintele nesupuse, la faptele netrăite, la iubirile amânate. E un prilej bun să fim totuna , să lăsăm o singură umbră, fără nicio ruşine.

E  păcat să fim doi…

(într-o zi JOI)


Primeşte-mă în cugetul tău, acolo unde ştiu că mi-e locul. Judecă-mă gând cu gând, învinovăţeşte-mă, apoi pedepeşte-mă să fiu căznit în tainiţele ferecate  cărora o vorbă le spune suflet. Vei găsi, în mare dreptatea ta, o pricină ca să faci toate acestea.
Mai ales dacă judecata va fi după uşi bine închise…
(într-o zi VINERI)

Despre viitor nu poţi spune, poţi numai pre-zice. E teritoriul promis cuvintelor fără trup, care îndrăznesc să se aventureze dincolo de vocale şi de consoane, departe de gravitaţia sensului imediat. Îţi prevestesc aşadar: vom trăi tineri şi fericiţi prin iubire, până la 99 de ani, cu drept de prelungire până la veşnicie. Pe iubita mea o va chema mereu ca pe tine. Numerele câştigătoare la loto nu mai contează.
Vii să fim vii?
(într-o zi SÂMBĂTĂ)

nu am de adăugat nimic. nimic nu se adaugă, doar zădărniceşte…
ZĂDĂRNICIA nu vorbeşte. doar sapă pic- pic- pic
nisipul fundului de ocean
visează muntele care a fost cândva
să ne avem în pază visele
gospodăreşte … există, adverb, zădărniceşte ?… de parcă i-ar păsa cuiva…
„ilustrarea” neadăugării: Kalev Mark Kostabi




Anunțuri

22 de gânduri despre “sĂptĂmÂnĂ

  1. O intilnire placuta cu Mark Kostabi. Ma bucur ca i-ai ales imaginile ca sa-ti insoteasca cuvintele.
    Picturile lui sunt de fapt niste sarade.

    De la o vreme scrii intr-un stil ciudat … sau mi se pare mie?

    1. nu, nu ţi se pare
      virtualul nu-mi „permite” mai mult. cine vrea (poate (?) ) trece de cuvinte. cred mult mai mult în „mesajul vizual”.
      aşa cum ştim Marc Kostabi nu-i „întîmplător” … şarade ;)

    1. cuvintele sunt scrise pentru cine le citeşte, Diana, sunt ale tale aşa cum şi ale mele sunt
      e nichitian ;) … nu există poeţi, doar poezie

  2. Mesajul vizual este de multe ori, poate, cel mai puternic; dar nu este pentru cei mulţi. Pe cînd cuvîntul, căci el a fost (de) la început…e puternic, te învăluie, te doare, te răsfaţă, te duce printre.

    1. … te minte, te manipulează, te eliberează încătuşîndu-te…
      „meseria” cuvintelor mă învaţă să prefer, de departe, mesajul vizual. MĂ AJUTĂ să nu mă „deformez profesional”.
      pentru mine la început a fost gîndul şi-l consider mult mai puternic. da’ eu sunt cam „ezotericĂ”, nu se pune :D

      1. Ce-a fost la început pentru mine? Mă-ntreb, mă-nfior, mă perpelesc şi mă agit. E doar un sentiment şi atît. Mi-e drag cuvîntul şi mă înfioară, mi-e dor de gîndul cel de nepătruns, mi-e aproape imaginea…cuvintelor, ezoterica mea.

  3. acum stiu ca atunci cand imi voi simti cugetul obosit sau plictisit, voi alege o zi de joi, chiar daca va fi marti, dar nu pentru un verb sau adverb, nici pentru un substantiv, ci pentru un nume anume, CELLA

    am retinut: inca o impatimita de Kostabi. voi tine seama, CELLA, promit.

    ai grija de tine, sa-ti fie visul dezlegare
    H.

    1. gestul tău, Horia, cu… :)
      nume ? le cuprinde… toate zi… le are…

      joi? e o zi „oarecare”

      şi… nu!… nu mă ştiu „împătimită”… doar pătimaşă… strop!

      dacă cineva nu-şi are grija… apăi… aia sunt eu… cu asupra de măsură în toate… deSlegătoare

    1. eu, în viaţa mea, am zis şi făcut …
      am greşit… mult…
      ce e important (?)… am încercat să nu-mi repet greşelile… am făcul mereu altele…

  4. Foarte interesant text!
    Atât de complex! Sub fiecare ” zicere” se ascund răscolitoare interogații. Și totuși, ai făcut din titlu un lanț de uimiri egale, identice!

    Paradoxalul tău vis de o săptămâna începe cu Duminica, tocmai ziua soarelui, a luminii, a împăcării, apoi ”demontezi” toate binezicerile..textul tău doare, biciuie, trezește..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s