degeaba

Eu nu culeg din stele-nţelepciune

şi totuşi sunt un fel de astrolog

dar nu prezic nici rele şi nici bune

pricepere de Chronos nu-mi arog.

Nu tâlcui soarta-n clipa care trece,

n-arăt cu degetul de-s ploi ori vânt,

nu ştiu nici regilor cum le mai merge

deşi cunosc al astrelor cuvânt.

Din ochii tăi ştiinţa-mi trag, înaltă,

ca-n stele fixe ei citesc minuni:

„Frumos şi adevăr vor fi de-olaltă

dacă-ai să uiţi doar ţie să-ţi aduni”

Şi-ţi zic când ziua morţii o să-ţi vie

Frumos şi Adevăr, n-or să mai fie…

aş fi vrut să-i spun ÎNGERULUI MEU luminos vorbe calde, să-i trimit gînduri dragi, să aline…

nu ştiu… cine cere, cine le vrea, cine le dă ?… alinările, uitările, mîngîierile…

atît de singuri…

… ne trecem… trecînd… degeaba… degeaba… degeaba…

nici nu ne atingem… frunze-n vînt…


Anunțuri

2 gânduri despre “degeaba

    1. ai pus punct negîndu-l pe degeaba (e „de bine”) şi eu respect (şi) punctul
      Adevarata mână n-o întind.
      Nu ating cu ea decât cuvintele.
      Altfel
      copacul atins, de mirare s-ar trage în sine însuşi,
      cum se trage în sine însuşi cornul de melc

      şi ar deveni un punct.
      Nu ating scaunul.
      S-ar trage în sine însuşi
      şi ar deveni un punct.

      Nici prietenii nu mi-i ating.
      Nici soarele, nici stelele, nici luna.
      Nu ating nimic.
      Deşi urăsc punctul, Doamne,
      locuiesc într-un punct.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s