cale(ido)scop


Înţepeniţi, implacabil, în menghina „luptei” dintre Cel care „joacă” culorile şi cel care mînuieşte nonculorile toate trăirile clipei (noastre ?) de eternitate ne dau senzaţii: sentimente, libertate, vis, zbor, viaţă.

big- bang
NIMIC NU ESTE ÎNTÎMPLĂTOR !!!

Anunțuri

26 de gânduri despre “cale(ido)scop

    1. „COTIDIANUL” îşi rîde, Rodica, de „toată” filosofia „lumilor” măturîndu-ne în animalitatea noastră cu faţă umană :(
      excepţiile nici nu (mai) contează. cine mai „stă în reguli” … cine/ce să „întărească” ?

      1. Culorile de aici imi amintesc de desenele pe asfalt, facute VARA, cu creta colorata! O bucurie. Frumoase, varatice amintiri! De cate ori desenam sau mai desenez INCA pe asfalt, cu Enya, ma bucur de culorile alea pastelate. :)

      1. ce bucurie-mi faci
        dacă era şi Oana aici, am scris cu gîndul (şi) la ea şi la Osho, puteam să „intrăm” în toamnă
        „Unora le place acest joc, aşa că participă. Dacă îţi face plăcere, atunci trebuie să joci foarte bine; dacă nu îţi place, atunci uită de el.
        Iubirea nu este o relaţie între două persoane. Ea este un stadiu al conştiinţei tale. Nu este nevoie să ştii unde mergi. Nu este nevoie să ştii de ce mergi. Tot ceea ce e nevoie să ştii este faptul că mergi plin de veselie; dacă faci acest lucru, nu poţi greşi.”

    1. „Joaca trebuie să rămână viaţa ta. Munca trebuie să fie doar un mijloc de a te juca. Nu-ţi transforma viaţa într-o rutină de muncă, pentru că scopul vieţii e joaca.”
      visele sunt şi ele continuarea jocului în „moartea” măruntă care e somnul, călătorie colorată întreruptă, aparent, de nonculorile
      „treziei” care uită. cine „lasă” lăsările? şoaptă „sonorului” … viaţa desomnului fără culorile vis

  1. sarut mina, am incercat sa ajung la caleidoscop pintr-un ping, dar nu am reusit, nu am invatat suficient, cred….
    daca este nevoie, cer scuze.
    H.

  2. N-am îndrăznit să intru până acum pe acest blog plin de culoare, sensibilitate şi rafinament. O fac acum ca să-mi exprim admiraţia pentru tot ceea ce văd sau citesc sub numele Cella, aici sau pe alte bloguri la comentarii.

      1. Nu este vorba de a avea sau nu aerul de a respinge, ci de senzaţia că este un spaţiu în care trebuie să vorbesc în şoaptă că să nu tulbur un anume echilibru şi mai ales să fiu suficient de antrenată pentru a trece înălţimea ştachetei aşezată la intrare. Ce am văzut pe lângă ştachetă m-a speriat şi m-a determinat să nu mă încumet să sar. Ce era? Cărarea… pe lângă!

        1. :) ce dragă-mi eşti
          care ştachetă ?, nu-i evident că noi, p-aici, plutim exersînd desprinderea iluzorie de real?

          a fost o vreme cînd … da’… a trecut, că-i „legea firii să fie toate cele trecătoare”

  3. Hi, I just read texts on your blog and I became interested in the topic. I like your site and I am thinking whether I could use your words in my work? Would it be possible? If yes, please contact with me.Thanks.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s