Moarte(a)-i, doar, viaţa

nu! „(…) este un lucru cu pene aşezat în suflet şi care cântă melodii fără de cuvinte. şi nu se opreşte niciodată”

După o mare suferinţă urmează nepăsarea

Nervii, înţepeniţi, devin solemni ca mormintele

Inima, rigidă, se-ntreabă: m-a rănit chiar El,

Cu secole-n urmă, sau n-a fost decât ieri?

p.c.- mereu drăgălaşa Emily

Anunțuri

46 de gânduri despre “Moarte(a)-i, doar, viaţa

  1. Posibil…
    Totusi, unii sustin ca dupa o mare suferinta au gasit raspunsuri.
    Noi asteptam raspunsuri generale; cred ca sunt individuale, confidentiale…Tot vrem, fiecare, sa fim personalitati…

    1. să nu te „uiţi în gura lor”. mint. ca noi toţi!(fără supărare, e „din dr.hause :D)
      suferinţele „adevărate” tac! iar sinceri îşi permit să fie doar cei foarte puternici şi copilaşii (unii ;) ). părerea mea.
      (şi) d-aia am „eliminat” cuvîntul „speranţă” din citat …
      … da-s nerveuoză rrrăăăuuu, de numa numa…
      „anonimii/ele” cu ifose elitiste (şi-)ar face un pustiu (mare) de bine să pună etichete şi să „judece” hidoşenia din ei/ele şi-a „regnului” lor. de le-o mai rămîne vreme i-oi aştepta(pă unii/le) cu chiftele şi „coşuri cu flori”. în acelaşi loc cu statuia :)

    1. bine pă mă-sa, P…l
      că ăia care nu au bunu’ simţ să moară dă drum lung freacă menta dă grija mea
      ce mă bucu că „te văd”. ai venit? ai plecat? bucurie ce eşti, pune blogul la loc că-i plin dă goange uscate-n aether :D

    2. lasă-l așa, eterul, așa cum e acum…
      lasă grafomanii sa-și intindă crengile peste tot, eu sunt acum la lecția de citire Cella, sau mai bine zis de recitire…
      mi-e enorm de bine așa, crede-mă!
      mi-am păstrat aproape doar oamenii pe care îi mai citesc…
      numai bine Cella, numai bine…

    1. ioi, Răzvan, te ştiu ca p-un frate :) , de la Manole, ce fain scriaţi şi ce zile erau alea…
      oy, oy, oy
      nu credeam că o să citeşti nonblogul ăsta, da’ ce mă bucur, habar nu ai ce mă bucur
      mulţam, frate ;)

      1. Daca citeai Povestea lui Make de la mine de pe blog sa stii ca ea continua, chiar zilele trecute am postat capitolul douazeci. Manole s-a cam lasat de tanjeala, dar a promis ca revine. L-am alergat cam mult dupa Baiazid. :D

        1. ştiu!
          am citit-o Răzvane!!!. mult tare mi-a plăcut
          Manole-i sora mea virtuală :D
          vinovată 99% de locul ăsta
          ci las-o o ţîră în vacanţă, cum stă cu picioarele-n apa albastră cum electrizează
          pariez pe ea!!! Baiazid îi ca mort :roll:
          Make … rulesss

  2. Nu cred că pot îndrăzni să spun că ştiu cum este când în locul inimii îţi bate o rană… Aşa cum mă tem să spun şi când sunt fericită, din cauza zeilor invidioşi…

    1. ha- ha- ha, DIANA!
      cînd sunt fericită (?!), că mi se mai întîmplă să mă mint pe faţă ;) , () joc de-a baba oarba cu zeii… şi mereu îi găsesc. pontu-i că basmaua-i mereu la mine
      rana… s-a învăţat cu locul. doare doar cînd ne-o amintim. mintea noastră ştie minţi, frumos, reprimînd. dacă ştii să ceri primeşti. ştim?

    1. în neverlandul meu personal :)
      aşa pohtesc să-mi rostuiesc amintirea de lume şi-n lume
      şi, cum aşa, de ce te nelinişteşte???
      pe scăndelu’ ăla or sta doar osteniţii aleşi care- or ajunge (la „el”) şi, şezînd, desprinşi de zădărnicii lumeşti, or privi zarea caii doar liberi iarba trecîndu-se-n căpiţe şi anotimpurile nepierind.
      e minune scăndelul meu, de ce nu ţi drag? mă amă(ră)geşti?

    1. nu cred asta, draga mea MIca. ei, „cunoscîndu-mă”, încearcă „să mă scoată” îndepărtîndu-mă. sunt frumoşi şi dragi. prietenii mei.
      „subiectul morţii” e esenţial VIEŢII. l-aş putea „pune” aici doar povestindu-mi experienţele. nu cred că ar interesa şi nici nu-mi pasă de asta. atîta doar: moartea e ucigător de personală (ce şablonard şi banal „sună”) şi dacă ai stat la masă cu ea nu poţi să nu păstrezi o decenţă încărcată de respect. omul e creaţia PERFECTĂ în toate minunatele lui imperfecţiuni. pînă şi-n moarte (în care eu nu cred şi cînd spun asta am proprietatea spuselor)

        1. dreptul, stîngul ori al 3-lea? nţ, nţ, nţ
          mie mi-a sărit, odată, un ochi şi am avut big problem cu andreaua. am renunţat la tricotat (pt.) ever

  3. Nu sunt convinsa ca dupa marile suferinte urmeaza nepasarea. Exista poate pansamente care ne ajuta sa ne prefacem ca nu mai doare. Dar, seara, la culcare, daca vrem sa ne amintim, totul este… VIU si adevarat. Trist ori nostalgic, trecutul ramane. Vesnic. De aceea unii vor sa moara. Nu mai suporta „nepasarea” cu care ar vrea sa se amageasca…

    1. nici eu nu-s convinsă decît de ce mi se întîmplă şi încerc, cît şi cum ştiu şi pot, să fiu cu şi lîngă ceilalţi
      nu ştiu de ce îmi e tare grea încercarea de a înţelege că unii chiar vor să moară. oare chiar vor?

  4. prin rai, vislire,
    pe mări, pe val,
    în noaptea asta
    sa-mi fii tu mal!
    (nebune nopți)……

    mai mult decit atit, CELLA

    uneori, nebunia pare/este nevinovata și iertata;
    cei care schilodesc sufletul noptii ….. oare ???

    mai vin, mai trec, mai tac, mai las, mai…

    1. sunt un biet om, Ana mea dragă, doar un biet om
      aş vrea să rîd da’ nu ştiu e unde să (re)încep
      M-am uitat la fericiţi…
      I-am văzut nemulţumiţi
      E orice zădărnicie.
      Cei pe care-i vezi în slăvi
      Adăpaţi sunt cu otrăvi;
      Cei trăiţi în sărăcie
      Plâng pe-a lor nemernicie;
      Cei mai mândri împăraţi
      Sunt de chinuri zbuciumaţi
      E orice zădărnicie.
      Vai, născut eşti să trăieşti,
      Nencetat să pătimeşti
      Fii frumos, fii sănătos,
      Eşti de-acelaşi vierme ros;
      Traiul crud şi nempăcat

      Te sfărâmă nencetat,
      Să te soarbă are pripă,
      Nu-ţi dă pace de o clipă.
      Bogăţie, sărăcie,
      E orice zădărnicie.
      Sănătate, tinereţe,
      Minte, suflet, frumuseţe,
      Tot ce-a fost, ce-are să fie,
      E orice zădărnicie.
      Fiţi, trăiţi, dar nu doriţi…
      M-am uitat la fericiţi.
      (…)
      În soarta mea m-am împietrit
      Rămân ca marmura de rece…
      Să plâng, să sufăr, am uitat.
      Am fost un cântec care trece,
      Şi sunt un cântec încetat
      Rămân ca marmura de rece…
      Uscat e tot ce-a înflorit,
      Entuziasmul a murit,
      Şi a mea inimă a-ngheţat…

      Am fost un cântec care trece
      Şi sunt un cântec încetat.

  5. „îmi e tare grea încercarea de a înţelege că unii chiar vor să moară. oare chiar vor?”
    S-au spus cam toate, dar asta mai putin; inclin sa cred ca-si cauta nemurirea, neuitarea…Deci nu vor sa moara!

  6. După o mare suferință nu urmează, neapărat, nepăsarea.. se poate ivi, nici nu știi de unde și cum, o rază.Nu sunt doar metafore..toate sunt schimbătoare, trebuie doar SĂ FII!!!
    O dimineață cuminte, cu miros de iarbă crudă!

    1. păi am numărat, dacă te uiţi niţel „deantoarselea” p-aici. nu vreau să vrea că mi-au şutit abacu’
      aritmetica mea e (doar) viceversa neam bun cu gică contra cică :D
      „cică” ei că io… îmi iau (cuminte) medicaţia
      zĂu

  7. dintre cele aseazate in cerc, acestea doua sunt cele mai frumoase

    mai tre miine, inainte de plecare

    trebuie, ca sa imi fie mai usor in aflarea … incriptarii

    [nu te supara, te roooooog… stiu ca intelegi! ]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s