şantier, în lucru(rI), oamenii

cei care cred sunt mai frumoşi, chiar dacă
de sus nu le răspunde nimeni.
cei care cred sunt mai liberi, chiar dacă
de sus nu le răspunde nimeni.
cei care cred sunt mai împliniţi,
chiar dacă de sus nu le răspunde nimeni.

Rodin- Catedrală

vrăşmăşie

sângele tău niciodată nu o să mă ştie

amintirea, de mine, o rană

mereu, în carnea ta trecătoare,

eu cea vie

11.

e vremea să mărturisesc iubirea şi lumina pe care vi le-am tot invocat atâta cât m-am priceput, atâta cât/câţi m-aţi îngăduit şi ascultat:

cu aceşti ochi, cu care n-am văzut niciodată
la mai mult de-un metru depărtare,
adulmec lumina ca pe un lucru străin
şi pe cale de dispariţie,
carne peste carne în carne sub carne,
şi cred că abia acum încep să o văd bine,


abia acum se încheagă ea ca lumea,
o pastă mai groasă ca metalul şi mai grea ca apa,
altfel cum s-ar scufunda la aşa adîncimi?


dar ce ochi mai limpede ca al meu vede lumina în sine,
cu venele ei negre gata să plesnească,
mai tulbure ca o placentă aruncată la gunoi,
mai grea ca mercurul când fată icnind,
şi-atunci când o vede, care ochi trebăluieşte
în jurul ei ca în jurul unei căldări cu asfalt?


cu un ochi ca al meu nu vezi lumina luminând,
în schimb îi vezi alcătuirea bolnavă,
greutatea mai grea ca a întunericului.
doar prin ochiul chior şi prost vezi lumina
pe care n-o vezi,
lumina care putrezeşte duminica prin ogrăzi,
prea ostenită ca să dispară,


ochiul sârmos şi scurt care se scurge după ea

vede ce ochiul văzător n-a văzut vreodată,
nu materia e grea, ci lumina care o apasă,
o văd numai ochii care se strică,
cine vede doar lumina nu o vede.
cine n-o vede însă o adună în butoaie mari,
peste care pune brusturi şi pietre
şi o conservă cu anii, până se lasă la fund
şi se întăreşte ca sacâzul.
într-o zi, în telescoapele astronomilor,
va arăta ca un ulei întunecat şi gros,
cu care se vor unge pe tot trupul.

şi poate atunci ochiul, care face
doar deservicii vederii, va dispărea.
când va vedea cu pielea, omul nu va mai fi om,
iar religia retinei va fi dispărut de mult.
dumnezeu, atâta cât există, nu rezistă la vedere,
dar atunci nu ne va mai scăpa.


el face parte din lumina pe care
ochiul obişnuit nu o vede,
dar o vede ochiul meu aproape orb.
de la lumină în sus, lucrurile devin tot mai grele
şi urcând nu te mai poţi întoarce-
marea greutate e chiar uşorul,
când te ridici, devii greul celeilalte lumi,
te prăbuşeşti în invizibil ca un sac cu bolovani.


omul se face greu pe lumea cealaltă
din cauza luminii: lumina venoasă,
marii carpaţi luminoşi de sub stern,
luminile sumbre care-i umflă oasele.
cine-a zis că omul nu-i lumină?
ba chiar că-n nevăzut omu-i lumină,
un cheag de lumini bolnave foarte.


puţine vor fi lucrurile pe care
din cauza luminii nu le-am văzut,
dar asta numai pentru că lumina nu ajută la vedere
şi oricum eu am vederea slabă
şi prin ochelarii mei de cal
văd mai degrabă lumina neluminoasă.
iar când carnea va orbi, au să vadă
şi lumina cărnoasă din pricina căreia putrezim.

Ioan Es Pop-poeme din „Harfa de iarbă” a revistei Orizont

primesc/ dăruiesc– celor care mai au vreme în vremi şi… îngăduială la citit

mulţumesc gând de om bun, să fie primit

Anunțuri

15 gânduri despre “şantier, în lucru(rI), oamenii

    1. v-am vizitat :D am pus blogul vostru aici. sper să-l preia şi prietenii mei. eu, mai mult cu documentarele şi cinemateca
      zi frumoasă şi vouă! jazz ;)

  1. „şi prin ochelarii mei de cal
    văd mai degrabă lumina neluminoasă”

    Fain. Eu vad multe prin ochelarii mei de cal da’ nu pot sa fac nimic. As face eu multe, da’ nu m-ar vota nimeni. M-ar vota multa lume da’ tot n-as iesi vreun edil sau vreun ministru. As iesi mare capetenie de oameni da’ tot la ochelarii mei de cal m-as intoarce, caci atunci chiar nu as mai vedea ce e in jur… Aia e… Imi place de mine, pe bune, caci ca finca- vorba unui personaj de la tv- fericiti cei saraci cu duhul… :)

    1. hâtrule care eşti tu hâtru :D
      vezi, cu duhul ăla. eu p-al meu îl ţin bine închis în sticlă. o ştii p-aia: toţi vor în rai da’ nici unu’ nu vrea să moară.
      rău îmi pare că n-am voie politică pe blog, ţi-aş zice… aşa uite, mai citeşti şi tu, de dragul meu, o poezea două :-P

  2. Ma relaxeaza poezia ta, pe bune… Si eu incerc sa nu comentez politica pe blog, desi as avea atatea gloante pe teava… :) Revenind la poezie, cred ca m-as ingrijora daca in loc de
    „omul se face greu pe lumea cealaltă
    din cauza luminii: lumina venoasă,
    marii carpaţi luminoşi de sub stern,
    luminile sumbre care-i umflă oasele.
    cine-a zis că omul nu-i lumină?
    ba chiar că-n nevăzut omu-i lumină,
    un cheag de lumini bolnave foarte.”
    as citi
    „politicianul se face greu pe lumea asta
    din cauza marafetilor: marafeti lei,
    euro, dolari, marile spagi luminoase de sub scaunul sau,
    marafetii care-i umfla buzunarele.
    cine-a zis ca politicianul nu e afacerist?
    ba chiar ca-n nevazut politicianu-i afacerist,
    un cheag de afaceri bolnave foarte”
    Na, multumita? Cine-a zis ca romanu-i nacut poet nu a exagerat cu nimic. Ufff, ma duc sa ma sterg cu un prosop de atata transpiratie, caci versurile au fost destul de grele, am muncit din greu la ele, am muncit mult, de am transpirat sub limba… :))

    1. aplauze, aplauze zise emoticonul care aplauzeşte :D
      sunt încântată. de mine, desigur, uite aşa facem noi lucruri interzise
      ştii cum se cheamă asta? super calificare-n proceduri speciale
      bine-ai venit în club! e select, crede-mă pe cuvânt :)

  3. „Thank you, ladies and gentlemen… Thank you very much, you are far too kind…” :) Da’ o medalie se da la clubul asta a lu’ matale, sau macar o diploma, ceva, ca sa am si eu ce pune pe perete? Cand o veni si la mine in vizita niste oameni ca lumea, gen profesorul de limba romana din sat, sa am cu ce sa ma laud, sau mai bine zis, hartia sa vorbeasca pentru mine si sa ma laude… :P

    1. vineeeeeeeeeee :D

      poate-ţi alegi şi adaptăm special pentru tine câteva. noi între noi ne dăm câte-un vin bun şi una după ceafă

  4. Accept vinul (da’ fara una dupa ceafa ca eu am platfus si ma deranjeaza cand sughit). Bun, revenim la olie noastre, deci, sa-mi aleg o medalie din cele prezentate mai sus, nu stiu cum sa fac, toate sunt frumoase… Dar stai asa, da-mi te rog una de aia in cruce pe culoare albastra si cu patru spade, da’ ailalta cu 1916 cat e, da, o vreau si pe aia, puneti-o la pachet, da’ aia cu chipul de femeie cat e, e scumpa? puneti-o la pachet, cutiile sunt la promotie, halatul cat e halatul…. Misto si muzica, ma intreb de unde ai gasit smecheria asta animata si zgaraietoare la urechi… Mersi, gata, mi-am luat vreo cateva medalii, acuma pot sa plec acasa linistit, a, nu, stai sa iau si ciorile alea, asa, acuma plec linistit. Vinul il trimiti tu, da’ vezi sa fie la gheata, da? Am pretentii… :)

    1. liber la pretenţii
      pe ofertă 33 în unu’ da’ tu zi 66 cu dixie :)
      vinul e la temperatura camerei să fim stilaţi, zic ;)
      rece bem la varăăă(mea, ta, cum o fi… vin să fie)
      eu, când e vorba de lucruri sfinte şi „premieri” ;) consult experţii(deformaţie profesională să am spatele acoperit :) )

      am, în deschidere, că tot e patria vinurilor la voi
      ceva local :-P
      http://www.caffemuseumleonardodavinci.ro/vinuri_unguresti.html

      1. Meserie… Mi-e dor de o Busuioaca de la husenii mei… In fine, mi-a placut magazinul tau si ce am baut acolo cu ochii, ca sa ma exprim asa… In rest, eu iti urez noapte buna si ma duc la culcare de acum, se pare ca am baut un pic mai mult decat trebuia si m-am cam ametit in crama prezentata de tine mai sus… :) See ya! Pana la urmatoarea intalnire iti doresc toate cele bune!

  5. Am citit ceva din CUMPANA…”Ridicarea in trecut” sunt chestii stiute, dar mi-am dat seama de ce nu-l agream pe D. Staniloaie…Sa-l atace el pe Blaga?!Oricum, eu il consideram pe Staniloaie un Bartolomeu mai jmeker…Si mergeau miticii la el…

    1. ohooo
      mi-au venit întăriri, bine că :D
      stai cu noi la un vin că uite ce politică de mare angajament am încins
      ăăăă, la „subiectul” musai să mă „ţin” că-s gazdă şi ştiu aici, tocmai mă vizită, pe cineva sensibil ;)
      îl iau martor pe Solomon( fără să fiu solomonară ;) , adică … nu aduc nici norii nici ploaia)
      respectăm opiniile, avem păreri şi păreri. citim, nu dăm cu vinu(de împărtăşanie)-n oameni :D

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s