2 şi 2, nu-i

” O, Tat’-al nostru care-n ceruri stai,

nu circumscris, ci prin amor mai mare

de primi zidiţii ce-mprejur îi ai.

‘

puterea şi-al Tău nume-l aib’ oricare

făptură-n preamăriri, cum se cuvine

spre-a-ţi mulţămi de dulcea ta suflare.

‘

şi vie-ţi pacea ‘mpărăţiei sfinte,

căci noi, spre-a o găsi, noi nici un spor

n-avem prin noi, cu toat’ a noastră minte.

‘

Cum jetrfă-ţi dă şi-al îngerilor cor

a sa voinţă-n cântece de-Osana,

aşa să-ţi dea şi oamenii pe-a lor.

‘

Şi dă-ne şi-azi şi-n orice zile manna

căci făr’ de ea-ntr-această grea pustie

noi haru-l căutăm şi-aflăm prihana.

‘

Şi cum iertăm vreun rău ce-o să ne fie

făcut de-alt om, ne iart’ orice greşeală

şi nu căta spre-a noastră vrednicie.

‘

Virtutea-ne, ce-aşa de-uşor se-nşală.

n-o ispiti cu-acel ce-n rău ne-a tras.

ci scapă-ne de multa lui năvală.

‘

Dar, Tată drag, acest din urmă glas

nu-i pentru noi, căci de-asta nu ne doare,

ci pentru-acei ce-n urmă ne-au rămas.”

Dante- Infernul(Cântul 11), în traducerea lui George Coşbuc

reproduceri- GOYA

m-am OPRIT din TOATE. ORIUNDE şi ORICINE… nu-i doi şi doi nu-i

AICI… ai de grijă cum calci(-mi) trecerea(-ţi), gândul îmi doare mai mult întocându(-ţi)-se…

pentru tine mă tem, eu ştiu… tu, încă, nu te-ai de(s)prins…

… stai