Eu care am reuşit.
Eu care i-am dezamăgit pe toţi.
Eu care n-am fost în stare
să mă urăsc în ziua în care m-a
cunoscut.
Eu mie îmi mi –
cu tot cu memorie cu tot cu trecut.
Ah,
mie cu mine
din ce în ce mai bine îmi este, mai greu.
Eu care nu mai pot recunoaşte în nici un cuvânt
pseudonimul lui Dumnezeu.
(Daniela Crăsnaru- Ecorşeu)
Nu mai am vreme.
Ca o desfrânată mă voi purta
Când vor veni
Cavalerii totali.
Somnul, abisul
Întunericul desăvârşit.
Ce curtezani pătimaşi
Vor fi ei. Fără egal.
Fără egal îmbrăţişările lor, amestec desăvârşit
De graţie şi ferocitate.
homeopatic –
imaginara noastră poveste
de dragoste.
Cu cât se topeşte mai mult
în amintire
cu atât subjugă mai tare
cuvintele care o neagă
reconstruind-o la infinit.
mirosul şi gustul.
Seninătatea grecească
A trupului
Curba perfectă a torsului imperial
Am uitat-o.
M-am vindecat de tine
Cum se vindecă
De lumină
Sau
de agresiunea unui peisaj
dumnezeiesc
ochiul care orbeşte.
DANIELA CRĂSNARU- Din volumul Şaizecişinouă poezii de dragoste
Tu nu mă iubesţi.
Asta se vede cu ochiul liber
De la o poştă.
El face eforturi
să-şi amintească numele meu
măcar două vocale,
poate un e, poate un a.
Dumnealui se-ntreabă, desigur în gând
şi extrem de prudent,
dacă noi doi, vreodată, cândva.
Ce dragi îmi sunteţi cu toţii
aşa, la grămadă!
Ce pretexte superbe pentru istorii de dragoste
din care o-ntindeţi la timp
pe uşa din spate.
Ce lacrimi depun după-aceea
asupra totalului dumneavoastră valoric
ce însumează circa 0,014 carate!
Şi uite-aşa scriu eu
poezii de amor cu duiumul.
Uite-aşa torn râzând peste răni
Cenuşă şi sare.
Uite-aşa câştigaţi voi bătăliile toate
prin neprezentare.
Promit să scriu despre AZI dar nu AZI. E mult prea multă linişte şi bine.
Mi-a făcut lin întâlnirea cu tine dar tu mă cunoşti.
Ştii că ASTA… nu înseamnă nimic. De-ale vieţii.
Cafeaua a fost. Ca toate ale tale.
Nu uita, n-am promis să te sun, ştii că-s roaba promisiunilor mele.
E bine.
D’ALE VIEŢII
leneşrĂu's Blog ? 
Îmi plac mult fotografiile tale, CELLA, felicitări! ;)
mie nu-mi plac, astea, dar ador fotografiatul… cu mesaj:D
mi-ar plăcea un aparat performant şi un profesor. nu că n-aş avea da îşi păzeşte şi timpul şi aparatura ca pe …
offf… da’ nu mă las… nu-i în firea mea
merci oricum pentru „încurajări” :P
E plăcut, pare a fi de catifea, ca puful gutuilor.
da gutuile, alea, îs amare şi putrede, negre-n pom,NICU
poate din florile cele noi s-or face unele dulci… în toamnă…
… în soare mi nădejdea
natura isi duce vesnicia reînnoindu-se sau reînnodîndu-se … vezi, cum e mai bine … fructul care nu e inca, credem că va fi mai bun…
dacă n-am(mai) avea credinţă chiar nu ştiu ce ne-ar „mîna”…
… inerţia şi … ce? nu-s eu încredinţată-n fructul ce nu e, încă, da’… parcă poţi şti?
pe floarea aia o poate lua şi vîntul şi nu ajunge-n pîrg, totu-i în mine, Nicu, şi în credinţa mea/ ori nu… în floare(VÎNT ŞI ALBINĂ) :D
P.S- „Nu lăsa pe nimeni să fie prioritatea ta, în timp ce tu devii opţiunea lor” , ce zici de Camus ăsta… e „pildos” or’ ce?
îl contrazice floarea gutuiului or’ o lasăm „cum a căzut”? ;)
„Eu care am reuşit.
Eu care i-am dezamăgit pe toţi.”
La fel si eu.candva si altadata.
ei, Găbiţa, chiar „pe toţi”?
sunt, doar, versuri ;) importantă eşti tu în viaţa ta
să-i dezamăgeşti pe alţii… relativ şi nesemnificativ… vorbe
cineva, om înţelept şi cu har, îmi vorbeşte altfel despre zisa asta. am să vă spun, poate, şi vouă…
Pe masura ce apar comentarii, ma dumiresc si eu… Eu tot (imi) repetam: „NU-ul sa fie nu, DA-ul sa fie da.
nu, nu… nu prea-i „în regulă” da… da! adică poate fi NUDA! ori NU DA! ori UN DA, ori UNDA şi tot aşa
unitate în diversitate… să fiu banală, cum şi sunt de fapt