vocea ta dragă poveştilor poate

ŞTIU o insulă unde trăiau, cândva, toate sentimentele:

Buna Dispoziţie, Tristeţea, Înţelepciunea, Iubirea şi multe altele… omeneşti…

Într-o zi au aflat că insula se va scufunda în curând, aşa că şi-au pregătit navele şi au plecat.

Doar Iubirea a rămas până în ultimul moment. Când insula a început sa se scufunde, Iubirea a hotărât să ceară ajutor.

Bogaţia a trecut pe lângă Iubire într-o barcă luxoasă şi Iubirea i-a zis:
Bogăţie, mă poţi lua cu tine?
– Nu te pot lua, căci e mult aur si argint în barca mea şi nu am loc pentru tine.

Atunci Iubirea i-a cerut ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe acolo:
Orgoliu, te rog, mă poţi lua cu tine?
– Nu te pot ajuta, Iubire, aici e totul perfect… mi-ai putea strica nava.

Iubirea a rugat mai apoi Tristeţea, care trecea pe langa ea:
Tristeţe, te rog, lasă-mă să vin cu tine!
– Oh, Iubire, sunt atât de tristă încât simt nevoia să stau singură…

Chiar şi Buna Dispoziţie a trecut pe lângă Iubire, dar era atât de mulţumită încât nu a auzit că o strigă.

Dintr-o dată o voce a strigat:
– Vino, Iubire, te iau cu mine!

Era un bătrân cel care vorbise. Iubirea s-a simţit atât de recunoscătoare şi plină de bucurie încât a uitat să îl întrebe pe bătrân cum îl cheamă. Când au sosit pe ţărm, bătrânul a plecat.

Iubirea şi-a dat seama cât de mult îi datora şi a întrebat Cunoaşterea:
Cunoaştere, îmi poţi spune cine m-a ajutat?
– Era Timpul

– Timpul? s-a întrebat Iubirea, dar de ce tocmai Timpul m-a ajutat?
Cunoaşterea, plina de înţelepciune, i-a răspuns:
– Pentru că numai Timpul e capabil să înţeleagă cât de importantă e Iubirea în viaţă…

…şşş… să nu-ţi pese de râsul lor. bem ceaiul de fân. acum, cuvântul drag. lasă-ţi, blând, capul în poala mea. te legăn doar cât să ştii că, încă, ţi-s aici. povesteşte. vocea ta dragă şi poveştile poate. copiilor singuri le e bine cu noi. poate…

… doar noi ştim că ieri şi mâine nu sunt. e, doar, acum! şi poveştilepoate.


Anunțuri