îs amărâtă, zi-mi poveşti… poate

brânduşii albi… poveştile poate şi sărutul de somn fără vise: bună dimineaţa

 

Demult, undeva pe pământ s-au adunat toate calităţile şi simţrile omeneşti. Când Plictiseala a căscat pentru a treia oară, Nebunia, nebunatică ca întotdeauna, a propus:
„Hai să ne jucăm de-a v-aţi ascunselea!”
Intriga şi-a ridicat ispitită sprâncenele, iar Curiozitatea, neputând să se reţină, a întrebat:
„V-aţi ascunselea? Ce mai este şi aceasta? Este oare vreun joc?”
Nebunia a explicat că-şi va acoperi ochii şi va număra până la un milion, în timp ce toţi ceilalţi se vor ascunde, iar când numărătoarea va lua sfârşit, primul ce va fi găsit îi va lua locul şi astfel jocul va continua…
Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat într-atât de multe tumbe, încât chiar şi Îndoiala s-a lăsat convinsă, ba mai mult, chiar şi Apatia cea mereu bosumflată şi neinteresată… Însă nu toţi au acceptat să ia parte la această activitate.

Adevarul a preferat să nu se ascundă :
„De ce să mă ascund, dacă până la urmă tot voi fi descoperit ?”
Aroganţa a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul că ideea nu-i aparţinuse), iar Laşitatea a preferat să nu îndrăznească.

Unu, doi, trei, a început Nebunia să numere.

Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca întotdeauna, s-a culcat în spatele celei mai apropiate pietre. Credinţa s-a înălţat spre cer, iar Invidia s-a ascuns în umbra Triumfului, care, prin propriile sale forţe, a ajuns în coroana celui mai înalt copac. Generozitatea aproape că nu reuşea să se ascundă, fiecare loc pe care îl căuta părând sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decât pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumuseţe! Scorbura unui copac? Locul! perfect pentru Rusine! Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vânt? Locul magnific pentru Libertate! Dăruirea în sfârşit s-a ascuns într-o rază de soare. Egoismul, dimpotrivă, şi-a găsit un loc convenabil chiar de la început, însă numai pentru el! Minciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevărata minciună în realitate s-a ascuns după curcubeu!), iar Pasiunea şi Dorinţa în craterul unui vulcan. Neatenţia… pur şi simplu a uitat unde s-a ascuns… dar aceasta nu este atât de important!

Când Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu îşi găsise încă o ascunzătoare pentru că fusese atât de ocupată … până când a observat o tufă de trandafir, şi, profund impresionată, s-a ascuns între flori.

„Un milion!” a numărat Nebunia şi a început să caute. Prima pe care a găsit-o a fost Lenea, la numai trei paşi. După aceasta Credinţa a fost auzită discutând cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea şi cu Dorinţa au fost văzute făcând vulcanul să vibreze. Într-o secundă, ea a găsit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit să fie căutat, căci a ieşit singur la iveală, dintr-un cuib de viespi. Mergând atât de mult, i s-a facut sete, şi venind înspre lac, a descoperit-o pe Frumuseţe. Cu Îndoiala a fost şi mai uşor, căci aceasta sta cocoţată pe un gard, neputând decide unde să se ascundă. Astfel i-a găsit pe toţi: Talentul – în iarba tânără, Frica într-o peşteră întunecată, Minciuna – în spatele curcubeului iaraşi o minciună… Era totuşi la fundul oceanului…), chiar şi pe Neatenţie, care a uitat pur şi simplu de joacă. Numai Dragostea nu putea fi găsită. Nebunia o căutase în fiecare tufăriş, fiecare râuleţ, pe piscurile munţilor, şi, când era aproape gata să renunţe, a zărit tufa de trandafiri înfloriţi… Cu un ţepuş ea a început să îndepărteze crenguţele ghimpoase, când deodată auzi un strigăt ascuţit : spinii au împuns ochii Dragostei. Nebunia nu ştia ce să mai facă pentru a-şi cere iertare, a plâns, a rugat, a implorat şi chiar s-a oferit să-i fie ajutor şi îndrumator.

Începând cu acea zi DRAGOSTEA E OARBĂ ŞI NEBUNIA O ÎNSOŢEŞTE MEREU.

 

 

e obositor şi, mai ales, tare trist să ai, întotdeauna, dreptate. am revăzut, da, singurătatea alergătorului… şi, cum ştii, îmi place la fel. n-am să pricep, tot la fel, de ce rămân eu să citesc „post genericul” până la ultimul rând . ăia care au decis să scrie:

FIN

THE END

Конец

cred că nu ne cunoşteau pe noi. ce greşeli fac oamenii din pură neatenţie, îţi dai seama? pură! brr… cum „sună”. uite, promit, că nu mă (mai) cert cu tine, Shangri-la nu-i nici pe drumul ceaiului şi nici în Yunnan şi nici în Bhutan şi nici în… îl lăsăm numa-n orizontul (lui) pierdut da’ trebuie să fii şi tu drept, cu mine, tinereţe fără bătrâneţe… e cea mai tristă poveste. sărută-mă, de bună dimineaţa, mi aşa somn. p.s.- gardenia zice că iubirea e altceva. ştii tu. mie mi somn tare.

Anunțuri

16 gânduri despre “îs amărâtă, zi-mi poveşti… poate

  1. CELLA, și bune, și rele…
    ”I was a child and She was a child,
    In this kingdom by the sea,
    But we loved with a love that was more than love –
    I and my ANNABEL LEE – ”
    Unii susțin că era nebun…sărmanii!

    1. îl ADOR!!! şi îi plâng
      The angels, not half so happy in heaven,
      Went envying her and me –
      Yes! that was the reason (as all men know,
      In this kingdom by the sea)
      That the wind came out of the cloud one night,
      Chilling and killing my Annabel Lee.

      1. ”Chilling and killing …”
        Ei, ei ucid zilnic poezia. Și nu e vântul, și nu sunt nori de puf alb…
        Frumoși ”brânduși”!
        Ieri am făcut poze în botanică, au înflorit magnoliile, Urmează, azi nu prea am timp, dar îmi fac eu.

  2. CELLA, povestea asta ma citit-o demult.Am cam uitat-o si acum nu stiu de ce, dar parca nu mai vreau povesti.
    As vrea sa traiesc, doar atat.
    O saptamana mai buna!

    1. eu trăiesc poveştile poate , Găbiţa, altfel mi-ar fi greu tare, crede-mă
      unde sunt acum săptămâna e minunat de bună şi aşa rămâne, toate-s în puterea noastră

    1. poveştile poate îs vechi tare. mi drag să mi le amintesc şi am ezitat mult să le aşez aici, le credeam răsştiute, să nu plictisesc la fel ca în cazul suprasaturaţiei ;) cu poezie care la mine e un mod de-a respira… nu exist fără…
      ce-i aia, bătrâneţe, prietene? :D
      E o ONOARE rugămintea asta care între noi e dulce „obligaţie” şi respect… mult!
      să te bucuri de unde te duci. salută satul din partea mea. îmbrăţişări şi urări de sănătate doamnei şi copiilor

  3. Daca as sti cum, as opri cateva zile comentariile; cred ca este un test interesant…PS. Cel mai citit articol al meu este despre fierul vechi; cineva,cativa, cred ca 2-3, cauta pe internet cu cheia „pret fier vechi” …sper ca nu sunt interlopi…

    1. =)))
      eşti belea
      ţi-aş răspunde dar asta ar însemna să scriu, aici, mult prea mult(e) din cele ce nu „fac obiectul” şi nici măcar „subiectul”
      ăsta-i chiar un jurnal, crede-mă ;) , se scrie „împreună” că nu suntem niciodată noi cei care am inventat apa caldă şi nici măcar cei care-au pus coadă la prune
      eh, deja mă lungesc şi … oricum nu interesează pe nimeni … zădărnicie şi fum …
      „oamenii”- s mult prea ocupaţi să- şi irosească „darul” în sfâşieri de ei şi între ei
      noi să fim sănătoşi(lozincă globalistă ;) )
      mulţam!, că-ţi pasă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s