Poveştile de război… înflorire efemeră, de NOI

Umblu cu cercuri umblu cu cercuri e
Astăzi devreme e astăzi e miercuri

Numărul DOI… a murit în război.

Am rămas, mărturisind, NOI…

nu există „eroi”… războaiele sunt lacrimi de pâini, de maci şi-albăstrele… câmpuri de  neputinţe, de neiubire, de inutile şi repetânde… ploi, lacrimi, pâini, maci… albăstrele… noi…

Toate războaiele încep şi se termină într-o zi MIERCURI. Am mai spus: Miercuri e o zi bună pentru Început şi Sfârşit. Pentru deznădejde, pentru tot ce oamenii numesc „suferit„. Ştiu poveşti minunate despre „trăit„. Poveşti triste şi dragi despre „iubit„. Cea mai frumoasă scrisoare din „război” s-a scris, s-a trăit, s-a citit…

De din vale de Rovine
Grăim , Doamnă, către Tine,
Nu din gură, ci din carte,
Că ne eşti aşa departe.
Te-am ruga, mări ruga

Să-mi trimiţi prin cineva
Ce-i mai mândru-n valea Ta:
Codrul cu poienele,
Ochii cu sprâncenele;
Că şi eu trimite-voi
Ce-i mai mândru pe la noi:
Oastea mea cu flamurile,
Codrul şi cu ramurile,
Coiful nalt cu penele,
Ochii cu sprâncenele,
Şi să ştii că-s sănătos,
Că, mulţumind lui Cristos,
Te sărut, Doamnă, frumos.

Toţi oamenii au luptat şi-au murit.

Doar poveştile foarte triste şi macii albăstriţi de lacrimile lui Dumnezeu, doar ei, presăraţi pe morminte de pâine… Doar ele, poveştile, trăiesc… a dormit.

Cele mai triste flori sunt macii. Niciodată nu i-am putut iubi. Efemeri, plânşi, scuturaţi de-o atingere de sărut… Macii din pâini, totdeauna, doar m-au durut.

Războaiele nu le câştigă nimeni. Doar supravieţuitorii cred asta. Doar ei, făcând reguli, sângelui din maci, pâinii crescute pe câmpurile în care doarme grâul crescut din luptătorii ce dorm… din maci, din lacrimi albastre, din morminte de erou, pentru şi întotdeauna nenumit.

Suntem, trecând, doar mărturisitori. Povestind. Am trecut şi noi pe aici, ne-am întâlnit în războaiele lor, am trăit murind… am mâncat pâine de maci şi-albăstrele plângând. Grâu de eroi… ape din ploi… noi…

Am să-ţi spun poveşti minunate, apoi, despre izvoare-ocean, despre focul- fân şi lumina din ochii … doi…

… poate mai este îngăduit…

am trecut prin război(ul de noi)…

Era odată o Miercuri… Miercuri spre Miercuri…

… Timp… nu mai este… doar noi… mărturisitorii câmpurilor ce cresc pâini din eroi… ai zilelor…

de APOI…


VOLODIA MACOVEI– DUMNEZEU pentru idioţi, Volodia?

ZIUA A ŞASEA

s-a sfârşit războiul sunt burlac convins am
urcat pe gară trenul m-a împins

e o zi frumoasă fetele fac tumbe chiorul scoate ochiul şi-l
înfige-n funde fac
femei cu ochiul parcă n-au mai fost
de demult bărbaţii îmbrăcaţi de post

e zi numărată cu soldaţi plângând am
pe umeri riscul de-a trăi curând am
o încercare de-a citi pe jos „strânge cu răbdare ai
muşcat de-un os”

s-a sfârşit sfârşitul sunt pe la final toţi
vecinii noştri
un copac şi-un cal

am ciolanul am ciolanul şi-l vând dacă ştii
loc de arătură unde ochii-s vii


ZIUA A ŞAPTEA – şi ultima

Am doi ani şi gratiile s-au depărtat puţin sunt
Gratii elastice cu gust de butelcă şi miros de vin sunt
În cramă cred că m-am folosit în ultimii ani de
Statura mea strâmtă de vânzător

m-am împuşcat ieri dimineaţă mi-au dat pistol mi-au
dat uzul de armă cu epoleţi mi-au arătat
oglinda bunicii unde erau femei dezbrăcate m-au
trimis la bordel unde soldaţii bolnavi mai
curăţau latrine mai curăţau creveţi

fotografii, cu maci: SAVIN BADEA

şi

reproducere a câmpului cu ciori- V.V.Gogh

Anunțuri

18 gânduri despre “Poveştile de război… înflorire efemeră, de NOI

  1. De acord. Acum sa vedem cum alungam pasarile negre de pe painea copilasilor…PS. In plus pasarile croncane si strica somnul pruncilor!

    1. aşa-i :(
      da’ pruncii suntem tot noi, cei noi?
      ce-o fi de făcut, cu noi? hai să ne (re)calificăm (în „nomenclator”?): alungătorii de ciori ai pâinii cea de(din) toate zilele, grânarii pâinii de flori
      p.s.pt.ieri
      aseară târziu am „aflat” ce-mi ziceai ieri…
      să mă ierţi! eu la „ştiri” nu mă uit, le aflu mereu… prea târziu, când le aflu
      e de bine/ de rău?
      m-am „izolat” în „neştiri”, mi tare milă de ştirile despre noi

        1. io?, supărat?
          de unde-ai ajuns la aşa gând? adică de unde-ai plecat să ajungi? :roll:
          a… ăla-i emoticon dubitativ, n-am găsit altul mai kynky :D

  2. Oare de ce le place unora razboiul?Si de ce vor sa participam si noi la razboiul lor?
    Nu-mi place si sper ca cel care ne-a trimis mesajele razboinice sa-si sterga razboil din blog.defintiv.
    CELLA,mie-mi plac macii, mai ales macii din paini.Cred ca daca n-ar fi ei,n-am avea paine.
    Cjhiar daca sunt flori trecatoare,efemere,nici nu apucam sa le vedem scuturandu-se fiindca altele si altele infloresc atat cat le este dat.

    1. la mine sunt doar o metaforă, Găbiţa, am mai zis că nu mă pricep la scris :(
      macii, flori, îmi plac şi mie la fel cum îmi plac aproape toate florile
      ziceam că nu-i pot iubi, e altceva
      ştiu eu o poveste despre pâine şi maci dar nu o mai zic că oricum se vede clar că nu am legătură cu scrisul
      poate o vorbesc dacă ne-om auzi cândva, la vorbit mă pricep ;)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s