Metoda- Константин Сергеевич Станиславский

Mulţumindu-i lui PAUL, pentru încredere şi preţuire, m-am autopremiat că n-am false modestii şi ştiu să mă apreciez întotdeauna exact şi Just!… şi poate aveam nevoie de impulsul ăsta. E (bine)venit şi (bine)primit! Un singur amendament, dacă tot mi-l autoacord(premiul, de), mi-l acord pentru

OPERA OMNIA

nu pentru un singur „articol”. Probez, astfel, că mi-i bine cu mine şi-atât. Şi mă ştiu. O umbră, în plus, pămîntului şi-aşa îngreunat de umbre. Inutilă şi-aiurea.

Mă uit, de-a umbra mea jur împrejurul, şi-mi place jocul de-a pierdutul:

Nimeni nu te poate convinge raţional că poţi mai mult decât crezi ca poţi la un moment dat. La fel, sinceritatea faţă de tine însuţi nu este raţională şi este de multe ori împotriva propriului interes. Încurajările nu sunt raţionale, arta de a motiva pe cineva nu ţine de argumente speculative, iar de multe ori răspunsul la întrebarea de ce nu are nicio treabă cu raţiunea.”

Nu prea ştiu altul posibil. Joc!!!

Bibliografie : Konstantin Stanislavsky!

Şi-mi place de conjuncţia asta”şi”, şi, şi de „de ce(ul)”. Atât!

Şi… nu aprob comentariile care mă contrazic oricât v-aţi înghesui.

Notaţi: vă ştiu io

Ar fi trebuit să-l expun ieri(premiul) că de azi, cică, -i prea târziu. Mie mi-i bine şi azi. Ce-i azi? Tot aia, tot ăla. Toţi.

Şi cu asta BASTA(nu generalul, io) plec la cules de leurdă cu DAN că mi sete de VERDE.

Are cantemirul o vorbă ce mi-i mie un fel de motto de avarie:

UNUI LUCRU FĂRĂ CALE, CALE DÂND, ALTE LUCRURI FĂRĂ CALE-I VOR URMA

Auci!, un ping de avarie şi m-am tirat. Serios.

Zice, (- se) că a venit, una, primăvara şi-mi ţine cineva rând.

Şirul e rătăcit prin vremi. Vămi. Uşi. Drumuri. Răscruci. Şi, toate celelalte cuvinte. Pripăşite, în lipsă de vorbe.

Prăsesc doar gânduri. Bune.

Cum ştiţi deja se închid se deschid uşi. Înspre toate direcţiile. Peroane? Idem!

Blagovestenia, vouă, acelora…

Anunțuri

16 gânduri despre “Metoda- Константин Сергеевич Станиславский

  1. In contextul discutiei despre cartile dlui Usca, mi-am amintit ca am citit undeva: trebuie sa incepem drumul spre linistire, iertandu-ne pe noi insine…

      1. … interesant e acum sunt intr-un drum de-asta… inca doar ivit din ceata, la doilea pas… Ma-nnebunesc de placere puntile suspendate, descoperite piatra plutitorare cu piatra plutitoare…
        Opera Omnia, ai? :)

  2. No lasă, Cella, că știu eu vreo 34000 care ar trebui să se autopremieze. Asta-i cam fiță! (sâc) În rest, te îmbrățișez și deseară intru un pic pe mess, că am stat în atelier și am pictat, am pictat, am pictat… :P

  3. „La fel, sinceritatea faţă de tine însuţi nu este raţională şi este de multe ori împotriva propriului interes”

    … deci sa inteleg ca uneori nesinceritatea fata de mine insami mi-ar servi propriului interes?

    1. în joacă, Gabi, într-o frumoasă joacă :D
      şi Da… da’ la care din (O)scari?… cre’ că rămân la irlandezul meu, Oscarul Wilde

    1. Paul!!!! ne jucăm frumos, e simpatic tare, ţi l-am şutit da-s copil bun că nu-l dau mai departe îl ţinem pentru noi, jumi/juma, vrei?:D
      hai că-i fain
      p.s.- greu se mai mişcă ăia de la editură, încă n-am primit cartea ta, intenţionam să sparg cu ea, luni, vitrina ;)

  4. Mie îmi place zmeura de pădure, are o dulceaţă şi un parfum al ei care nu pot fi egalate de nici cea mai bine crescută zmeură de casă. Nu cred să fi spus ceva anapoda.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s