ADDENDA– de joi înspre vineri 19.02.2010– of, of… măi, măi
TUTUROR celor care îl(mai) iubesc pe MARIN SORESCU
chiar nu m-am gândit că nu ştiţi, că…
… era un vis de-al meu, promit să nu (vă mai) povestesc ce visez. :lol:
E penibil să- ţi visezi poeţii şi să mai şi ai cu ei dialoguri pe care apoi, culmea asupra de penibilului, să le povesteşti celorlalţi .
Celorlalţi te judecă întotdeauna.
Aşadar… of, of, măi, măi…
Ştiu că nu-ţi place Sorescu…
… te cunoaşte mult prea bine, poate d’aia.
Mi dor, mă dor, da’ o să-mi treacă. E joi. Dacă tu poţi, eu de ce n-aş putea?…
… şi ziua asta, la urma urmei, e doar o zi ca oricare alta, nu-i joia mea.
Să nu-mi zici mie să mă bucur de o negaţie, m-auzi? … „tu să te bucuri că nu…”
… nimeni nu-i nimic pentru nimeni, toţi sunt doar ei. Fiecare suntem pe cont propriu în fiecare. Singur. Unic?
Rahat!
Şi uite-aşa s-a mai dus… bip-bip… o viaţă.
E, doar o zi, JOI!
Mi bine, mă dor.
Trăim din amintiri, hibernăm în vizuina
Unei frumoase întâmplări, care se-ndepărtează.
Între vinovăţie şi – aşteptare.
Cam acesta e cadrul. Nu se poate schimba nimic.
Aşteptăm cu mâna streaşină la inimă.
Şi ce rar se vede ceva în zare.
Dar trebuie să ne păstrăm calmul.
„Nu se lipeşte mâncarea de mine” – zici
Uite-aşa nimic n-are gust, când sântem despărţiţi.
Sânul tău mă doare.
Cum taie laptele foamea, brusc,
Aşa trezeşti în mine speranţa.
si Gelsomina si Cabiria, incercind sa dreaga speranta[ cum? – doar ele si ei stiu…] ,
au ajuns a spune ‘m-am poticnit definitiv la suflet’.
de asta am nevoie sa trec mereu pe la tine, iar acum cer ietaciune c’am scris, dar astazi…; nimic.
of, Ana, cine nu a văzut „filmul” celor doua fiinţe umilite si obidite nu ştie
cine nu ştie poate fi fericit, nu-i fericirea a celor neştiutori? habar n-am, poate…
speranţa? o păcăleală de noi ca orice altă iluzie omenească
nu există nici fericire şi nici speranţă
doar părere de… viaţă(?)
cât de mult o iubesc pe Gelsomina(am visat-o fericită, ce pot zice… era într-un cimitir)
O poveste universală, sensibilizatoare, plina de secvenţe poetice şi halucinatorii, sau stilul unic, care se va numi în istoria culturii „fellinian”. Regizorul sau mai bine zis ARTISTUL care a facut din film o dependenta. Mi-e dor de celelate productii, cred ca voi revedea Cabiria, 8 si 1/2, La dolce vita….Cella, mare artist, mare actrita, mari oameni de cinema. Mai gasim azi asa ceva? Da-mi un exemplu, daca stii.
Am avut probleme cu site-ul, traficul a supraincarcat siteul Dexign si ne-au mai cerut bani sa-l deblocheze, ca sa vezi….de-aia n-am intrat! Pup Snejinka si Cella si cateii!
poate-ţi dau ceilalţi, doar ştii că eu… cu documentarele ;)
Pai, le am! Si documentare am!
P.S Era vorba DACA SE MAI FAC AZI ASTFEL DE FILME!
priceput-am, darlig :lol:
nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu
ce, te-a contrazis careva? :-P
Nu știu, dar nici acolo nu m-ar durea daca-r face-o, nu crezi? faina seară să ai!
AM!, zău:)