„Fericirea este dorul de repetare”- Milan KUNDERA

„L’HOMME PENSE, DIEU RIT”

(Arta Romanului- M.K.)

Mulţumesc! Gabriel, că mi-ai adus aminte…

„Atâta timp cât oamenii sunt, mai mult sau mai puţin, tineri şi partitura muzicală a vieţii lor se află abia la primele măsuri, aceştia pot s-o scrie împreună şi să-i schimbe motivele, dar, atunci când se întâlnesc la o vârstă mai coaptă, partitura lor muzicală e, mai mult sau mai puţin, terminată, şi fiecare cuvânt, fiecare obiect semnifică altceva în compoziţia fiecăruia în parte.”

INSUPORTABILA UŞURĂTATE A FIINŢEI

Reproduceri: Vladimir Kush (galerie de sculpturi)

Anunțuri

10 gânduri despre “„Fericirea este dorul de repetare”- Milan KUNDERA

  1. Nu virsta e de vina ci faptul ca ambii constientizeaza faptul ca nu au destul timp ca sa greseasca si apoi sa-si repare greselile :) … si totusi chiar si in aceasta situatie ei fac greseli copilaresti.

    1. nici nu m-am gândit la vârstă în sensul c.n.p.ist:)
      cât despre greşeli… zic şi eu cum zicea litere libere: copilăria şi infantilismul…

    1. eu nu am, Belle, o problemă cu gândirea-n „chei” ;) ivărele mă mai încurcă din vreme-n vreme :lol:
      fac rezerve de iarba fiarelor, ori ce? :lol:
      merci, la fel şi vouă, doar bună!

  2. Kundera e unul dintre scriitorii mei preferati: Imi amintesc ca am citit Nemurirea, Gluma si Lentoarea in doua zile, candva. Cand aveam mai mult timp pentru literatura; m-a dezamagit totusi cand am aflat ca ar fi fost implicat in tot felul de activitati ale Partidului etern..sigur, asta nu are nimic de-a face cu calitatea scriiturii lui, cu pasarile destinului care ti se asaza pe umar (citat desigur inexact)..

    1. pe cine vrei tu să convingi că nu (mai) ai vreme pentru literatură? ;)
      nu ţin la exactitate, e obositoare pentru o cu capu-n nori ca mine, şi sfidez la greu cuvintele definitive ca ăsta: destin! brrr :lol:

  3. Chestie de metabolism…cu cat inaintezi in varsta…ca atat e mai lenes…toate se depun.
    Sau altfel spus…nu semnificatiile ma sperie…ci unde se aseaza…pe care rani neinchise…

    1. Manoleee… unele răni n-au formă să se închidă, se acoperă doar cu altele mai proaspete, noi ştim! :(
      hai să jucăm, noi cu noi, cutiuţe chinezeşti
      eu ştiu şi ecranul cinema
      nu trece dar ajută, ceva gen frecţie la piciorul de lemn: nu-l mai ai demult dar te doare, tare

    1. adevărul, Găbiţa, ca să emit un truism, e atât de al fiecăruia că(parcă) nici nu mai contează :(
      şi mie îmi plac sculpturile lui, ce zic eu? îmi place cam tot ce-a făcut omul ăsta :lol:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s