De ce nu-mi pasă când îmi râdeţi (de) sufletul cu Îngeri crezând că mă răniţi

„Este greu să povestesc acum ceea ce s-a întâmplat în ultimele luni. Aţi observat că o perioadă am scris rar pe blog şi toţi aţi crezut că din cauza scrisului la ziar. Greşit – ziarul chiar m-a ajutat să strâng sânge din belşug pentru Cosmina.
Sunt câteva persoane care ştiu exact că începuse lupta pentru Cosmina. Mai exact sunt dor 3 persoane care ştiu totul, de-a fir a păr, în afară de Cosmina şi mama ei, normal.
De ce a fost dificil? Din cauza microbului, aspergillus, care nu a fost descoperit la timp. Şi nu a fost tratat nici la timp, şi nici aşa cum ar fi trebuit. Mai întâi s-a instalat în nasul Cosminei. Apoi i-a intrat în plămâni. Asta a fost fatal, în final. Aspergillusul i-a intrat în plămâni Cosminei şi a făcut mici găuri.
Mai ştiţi când mă chinuiam să fac rost de Fungizone? Era septembrie.
În decembrie ştiţi ce faceam? Mă chinuiam să fac rost de VFEND. Ştiţi cât costă un flacon de VFEND? 520 RON, adică 5 milioane. Nu mai era în spital şi a trebuit să cumpărăm 2 flacoane.
Apoi, săptămâna trecută, iar nu mai era VFEND în spital. Avea nevoie de 14 flacoane, tratamentul pe o saptămână. 2 pe zi, 7 zile. Astea au costat 80 de milioane. Deci 80 de milioane doar pe săptămână. Vă rog să trageţi concluziile.
Ni le-a cumpărat domnul cel bun, care urma să o ducă pe Cosmina în

străinătate, pe banii dumnealui – diferenţa faţă de ce strânsesem pentru Cosmina urma să o vireze dânsul în contul spitalului – o clinică bună în care medicii ştiau să trateze aspergillusul şi apoi leucemia. Între timp Cosmina fusese acceptată şi la Timişoara, la doamna dr Margit Şerban. Într-o joi, acum două săptămâni aveam ambulanţa care să o ducă mai întâi la Timişoara. Analizele Cosminei nu erau tocmai bune, era în tratament perfuzabil, avea febră şi frison şi mi-a fost frică să insist cu plecarea (Stelutei i-a fost frica si avea dreptate), nu aş fi suportat ideea că i s-a întâmplat ceva rău pe drum din cauza mea.
Se spune ca fiecare om sufera in felul sau. Eu am gasit un om, se numeste Andreea – care o iubeşte pe Cosmina ca pe o soră – şi cu Andreea m-amîimprietenit pe bune, deşi este o diferenţă mare de vârstă între noi. Ieri am descoperit că doi oameni pot suferi identic. Habar nu am de ce am scris chestia asta, dar cu siguranţă trebuie să existe o explicaţie. Fotografia e făcută de Andreea, cu telefonul mobil, când ne-am dus toate patru să ne destrăbălam la un mec. Cosmina îi zambea Andreei, cu ochi frumoşi” ISABELLELORELAIBLOG AMAR ŞI TĂCUT!

Nimeni şi Nimic nu (mai) ajunge la mine.


Virgil Mazilescu

– PRIMA POVESTE PENTRU ŞTEFANIA –

pisica va deschide iar fereastra
pisica verde şi proaspătă ca iarba
şi în odaia pustie se va strecura
şi la picioarele stăpânului se va încolăci

dormi dormi somnul te duce de pe lume
te spală şi te piaptănă şi te împarte
copiilor săraci te-am şi uitat

şi ploaia va deschide iar fereastra
ploaia verde şi proaspătă ca iarba
şi în odaia pustie se va strecura
şi la picioarele stăpânului se va încolăci

dormi dormi somnul te duce de pe lume
te spală şi te piaptănă şi te împarte
copiilor săraci te-am şi uitat

şi moartea a deschis încet fereastra
moartea verde şi proaspătă ca iarba
şi în odaia pustie s-a strecurat
şi la picioarele stăpânului s-a încolăcit

Semeni, asemenea, semănăm CUVINTE şi RUGI… vânturi le-mprăştie, ce şi cui, RĂMÂNE?

SIMONA

GABI, cu Raza de Soare

Flavius, din Genunchiul de Lume, cu gînduri amare, care sunt şi-ale mele doar că rana, pe mine, încă îmi doare.

Cuvinte şi gând, toate-s puţine, pălesc tot mai mult şi mai des… DEŞERTĂCIUNE.

Unii aleg RĂUL de BINE, le întorc Gând din lumina de MINE.

„Mă întristează mai ales lipsa de înţelegere, provenită dintr-o slăbire bolnăvicioasă a dragostei. Nu mai este bunăînţelegere (…)  între oamenii acestei lumi, (…). Fiecare e mai bun doar prin comparaţie, nu prin sine însuşi. Iar atunci cînd vrem să nu mai părem răi, facem totul pentru a dovedi că există alţii mai răi ca noi. Cu alte cuvinte, murdărim totul în jur pentru a părea noi mai curaţi şi mai buni. Dar aceasta este o minciună.

A venit vremea cînd fiecare trebuie să deosebească singur binele de rău şi minciuna de adevăr. Nu mai există argumente şi dovezi pentru că nu mai există o gîndire izvorîtă din trăire. Fiecare înţelege ce vrea, dar mai bine zis ce -i place. Şi fiecare va trăi sau va muri cu înţelesurile sale.

Vai de cei care înţeleg că luptă împotriva dragostei şi nu se opresc.”

-Savatie Baştovoi-

Anunțuri

5 gânduri despre “De ce nu-mi pasă când îmi râdeţi (de) sufletul cu Îngeri crezând că mă răniţi

    1. ştiu pasaje întregi din cartea despre Îngeri a dl-lui Pleşu, e chiar lângă mine şi-acum
      şi Îngerii asemenea :( dar la moartea unui copil nimic nu mă poate consola, cu nimic

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s