“Praevenit eurn, Domine, in benedictionibus dulcedinis“

“Preveneşte-l Doamne cu dulci binecuvântări”

(sursă: Jurnalul lui G.)

***   ***   ***

Din mine voi rămîne doar ce credeam că-mi ştiu, adică nimicul totului. Adică…

Nu am să rămîn, dar nu am să plec.

Nu am să vorbesc, dar mai cu seamă nu am să tac.

Nu am să Nu, dar pe Da am să-l doar caut.

Da este melanj de „D”/”A”, înţelegi? consoana şi vocala A-DA-.

Nu? variabilă a oriceului!

– ÎNECATUL –

Ion Barbu

Fulger străin, desparte această piatră-adâncă;

Văi agere, tăiaţi-mi o zi  ca un ochian!

Atlanticei sunt robul vibrat spre un mărgean,

Încununat cu alge, clădit în praf de stâncă,

Un trunchiu cu prăpădite crăci vechi ce stau

să pice,

Din care alte ramuri, armate’n şerpi lemnoşi,

Bat apele, din balta albastră să despice

Limbi verzi, şuierătoare prin dinţii veninoşi.






6 gânduri despre ““Praevenit eurn, Domine, in benedictionibus dulcedinis“

    1. şi eu le-am cujetat de cînd le-am citit în jurnalul lui G., poate în context erau mult mai la ele acasă, adică sigur; fac eu asociaţii de tot felul,
      e o deformaţie profesională şi-s conştientă că încurc lumea că doar n-or fi oamenii în mintea mea;
      cer iertare, „vorbesc”puţin crezînd că „zic” multe; n-am talent la scris, scriu prea mult în mintea mea:(
      ce vreau e să „vă aud” pe voi, cei care sunteţi talentaţi în scris, dar mai mult îmi reuşeşte să vă tac şi pe voi
      cred că-mi stătea mult mai bine cînd doar citeam

    1. da’ da comentaţi bine!!!
      nici mie nu mi-a plăcut cuvîntul dar am o gaură-n cap… offf…
      cred că mă las de sportul ăsta, mă dezamăgesc mult prea tare de-o vreme

Lasă un comentariu