Viază, bocet şi răspuns de mine… acelora, ce nu (mai)cred în poezie şi în BINE

EPITAF
de Tudor Arghezi

Nainte de-a lăsa condeiul să zacă
Uscat, ruginit şi frânt
Ca o surcea, ca un crâmpei de cracă,

În nisip, în pământ,

Dă-mi voie să-l înmoi în apă tare
Şi cu stihurile mele din urmă să fac însemnare

Caligrafică, pe piele.
Pentru ca dragostea când ţi se-aţâţă
Să le citească cel ce ţi-o cântă.
Pentru ca pruncul tău, sugând la ţâţă,
Să-nveţe-n frumuseţea ta.

Pentru ca noaptea, în oglindă,

Privindu-ţi sânul scris.
Strugure, dudă sau ghindă,
Să te uiţi în carne, şi să ghiceşti în vis.

Acesta e sufletul meu, Râsei.

Rugaţi-vă pentru el

Prietene,
Sub lespezi
Amintirile poartă povara clipelor neâmplinite,
Furtuni mocnind în fum de inerţie
Mergi mai departe

*Lucian Sturzu

EPITAF
de George Bacovia

Aici sunt eu
Un solitar,
Ce-a râs amar
Şi-a plâns mereu.

U-al meu aspect
Facea să mor
Căci tuturor

Păream suspect.”.

Nicolae Labiş- EPITAF II

N-am jinduit să surp sori plini de viaţă
Ori din planete moarte să scapăr eu scântei,
Dar tind s-aprind din mohorâta ceaţă
Al cugetării strugur şi-al semenilor mei.

* * *
Pasărea cu clonţ de rubin*
S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat.
Nu mai pot s-o mângâi.
M-a strivit.
Pasărea cu clonţ de rubin,
Iar mâine

Puii păsării cu clonţ de rubin,
Ciugulind prin ţărână,
Vor găsi poate
Urmele poetului
Care va rămâne o amintire frumoasă…
EPITAFE- ION HELIADE RĂDULESCU

I
Când soarele apune, luceafarul luceşte
Puţin, şi steaua serii pe loc şi ea sfinţeşte.
În zi de sărbătoare, un soare luminos
A strălucit odată slăvitul al meu taică,
Sfinţit-a domnul zilei, şi-n orizont noptos
Luceafăr de nădejde luceam la a mea maică.
Dar noapte e acuma în sânu-i tânguios.

II
În dimineaţa vieţii un nor de tânguire
S-a pus pe al meu leagăn plouat de lăcrimare;
O purpură cernită a fost a mea-nfăşare,
Şi hrană, amar lapte la sân de văduvire.
Nadejdea maicii mele în mine mai zâmbea —
Aci zace nădejdea, şi stinsă e în ea.

III
Din cer milostivirea pe muritor când vede,
A lui inimă caldă pe alta uşurează
Şi, binele făcându-l, pe sine se jertfeşte.
Aci milostivirea, bolnavi, vă-mbrăţişează,
Intraţi s-aveţi nădejdea la Domnul ce viază.
Prin lacrimi de căinţă ce sufletul sfinţeşte

Al vostru trup prea şubred curând se întăreşte;
Iar doctorul e mila, şi ea din cer purcede.

EPITAF PENTRU EURIDIKE- LUCIAN BLAGA

Cineva într-o zi te-a luat, Euridike, de mînă
ducându-te foarte departe
prin negura care desparte.
În întunericul meu locuieşti
de-atunci ca o stea în fântână.
Când nicăiri nu mai eşti

eşti în mine. Eşti, iată, Aducere-Aminte,
singurul triumf al vieţii
asupra morţii şi ceţii.

Poveste- Radu Gyr
Am avut un copil şi-o nevastă
Acum o sută, o mie de ani.
Auziţi paianjeni ? Auziţi şobolani ?
Am avut un copil şi-o nevastă.

Când a fost fericirea aceea
cu chipuri pământeşti diafane ?
Înnecuri, sfârşituri de lumi, uragane,
mi-au smuls din viaţă odrasla, femeia.

Au trecut o sută cinci sute de ani,
s-au rupt munţii şi-au crescut bozii.
Rareori ca dinamita fac explozii,
amintirile ascunse prin bolovani.

Şi în tăcerea lor scurt detunată
un chip îmi zâmbeşte şi coase.
Din pat , două mâini mici, somnoroase,
întinse, parcă mă fulgeră : ” – Tată !”


Aicea nu-mi spune nimeni pe nume,
Trec sutele de ani la-ntâmplare.
Aicea sunt : mă- ăla, un oarecare,
apoi cad iaraşi în bezne postume.

Dar ce-i ? S-a rupt cerul ? E mort Dumnezeu ?
Şi suntem numai trei din toate ?
Viţa-i de scrum şi am rămas în cetate
doar noi : veşnicia, celula si eu !..
.

De-aş zări măcar o frântură de stea !
Ce fiară-i veşnicia, ce fiară !
I-aş cere să-mi dea un capăt de sfoară
şi de milenii să mă spânzur cu ea.

Anunțuri

8 gânduri despre “Viază, bocet şi răspuns de mine… acelora, ce nu (mai)cred în poezie şi în BINE

    1. mi-au „comentat” îndeajuns, ieri, în spam
      aşa încît am socotit de cuviinţă să le aştern tăcerea
      ce plămadă, Leşe, e binecuvîntat pămîntul unde sunt aduşi în lume prunci hăruiţi
      nu-i laudă, baremi de ne-am zice, zilnic , (măcar) o vorbă de-aşa…

  1. Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată…

    ……………………………….

    ODA ( IN METRU ANTIC )
    de Mihai Eminescu

    Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;
    Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
    Ochii mei nălţam visători la steaua
    Singurătăţii.

    Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
    Suferinţă tu, dureros de dulce…
    Pân-în fund băui voluptatea morţii
    Ne’ndurătoare.

    Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.
    Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
    Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
    Apele mării.

    De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
    Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări…
    Pot să mai re’nviu luminos din el ca
    Pasărea Phoenix?

    Piară-mi ochii turburători din cale,
    Vino iar în sân, nepăsare tristă;
    Ca să pot muri liniştit, pe mine
    Mie redă-mă!
    ……………………..
    CELLA, dă-i în mă-să de retardați. Auzi, ODA e mai mult decât un simplu epitaf, e maturitatea la care mulți pițiponci-ziși ”poeți” au impesia că doar ermeticii găunoși au ajuns.

    În rest, numai de bine!
    Duminică frumoasă!

    1. păi nici capul nu mă doare, stai liniştită, nu mă pot obişnui cu răutatea şi minciuna, atît!
      mai cu seamă aici, mi se pare atît de absurd că îi/le cosider bolnavi de-a dreptul şi mi o milă fără margini :(
      mai ales că ei nu conştientizează, se cred normali probabil, vai steaua lor…
      intenţionat nu am pus Oda, merci!
      la fel şi vouă, dragă, numai bine

      1. Ma gandeam eu, de aceea am pus-o eu! Stii…ma „tem” ca infantilii spamului n-au citit-o, mi-e ca n-au citit din Eminescu mai mult decat poezioarele din scoala primara, deh’, fiecare poet are varstele lui. Varsta de aur le-a scapat
        Ce bine ma simt acum! ;)

        1. daaa… şi eu, m-au răzbunat ale tale dar mai cu seamă Marius şi Paul
          au scris la ei pe bloguri lucruri remarcabile care mi-au umplut sufletul
          nu, nu mă tem, Eminescu nu a perdut nimic
          gunoaiele, cum ţi-am mai zis, le duce apa la rigolă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s