Flori, iernii din noi

VOLODIA MACOVEI

“orice mic pas poate fi o mare minune…”

PROLEGOMENE

Singurătatea

E un scaun la mijloc o
Încăpere cu ferestrele înspre gratii sunt
Mii de femei care caută urme pe zid sunt
Porumbei şi scatii

Lângă scaun e-o ploscă cu maluri rotunde un
Efect personal şi bolnav al cătării de unde

Cânt un verset de taină învăţat de la uşă un
Scâţâit la-nceput un blestem lângă toc şi
Linii curbe de palimpsest de la o
Străbună mătuşă

e-un scaun la mijloc e
un personaj coborât peste el cu pene la
închizători poţi să-l asculţi seara cum
scârţâie poţi să-l mănânci dacă
ai stomacul gătit cu beteală poţi

Anunțuri

16 gânduri despre “Flori, iernii din noi

  1. Ce primăvară e în sufletul tău…și ce primăvară se întrezărește de sub zăpada palidă și aproape moartă…în așteptarea primăverii! Pup! ;)
    P.S. Frumoase versuri, pline de sensuri și sensibilitate…

    1. da, Mi , e acolo…
      stă pitită adînc şi fără aşteptări, îşi e îndeajuns să se ştie
      toate versurile lui Volodia sunt încărcate de sensuri, păcat că el nu este, încă, „Datorita unor „dragalasi fara minte” care nu suporta prezenta pe net sau chiar existenta celorlalti în general,site-ul a fost virusat si a trebuit sa fie sters.”
      îl aşteptăm, i-am postat poezia în aşteptare şi sperînd să nu-l supăr

      1. Nu pot să cred! Ce lume…
        Sunt poezii de excepție, nu oricine scrie așa. Să sperăm că vei face ceva…dacă mai ai, postează, imposibil să superi un poet cu…poeziile lui! Sănătate maximă! :P

        1. ei vezi, se poate :( aşa s-a întîmplat şi ştiu şi cînd
          în rest doar cred că ştiu
          am toate poeziile că aveam o presimţire rea, le-am salvat
          oricum, fără acordul lui nu postez dar sper mult de tot să apară blogul
          chiar nu vreau să-l supăr pe Volodia

    1. fiecare anotimp e frumos, Orianda, spun o banalitate… cuvintele sunt tot mai lipsite de forţă, lihode parcă
      anotimpurile din noi, le numim cumva?, de ce nu ştim şi pentru ele cuvinte? altele… pe care să nu le înţelegem doar noi, atunci cînd le trăim

    1. ce-mi pare mie rău e că Volodia nu apare
      dacă i-ai citi celelalte poeme, să nu mai zic de teatru şi restul scrierilor
      atunci ospăţul ar fi… CEVA!!!
      Volodia scrie într-un mare fel, din păcate i s-a întîmplat ce i s-aîntîmplat şi cine ştie cînd o să revină
      poate-i „forţez mîna”, delicat, măcar să mă certe că i-am postat una dintre poezii
      ce mult mi-ar place să mă certe, numai să apară

    1. eram atît de sigură că nouă o să ne spună Volodia
      ştii ceva, Paul, cu toate riscurile am să vă mai „dau” din ce scrie
      atît de bine îmi face ca cei ce scriu cu adevărat se recunosc între ei şi, mai ales, au vorbe bune unul despre celălalt, offf
      nici nu ştii ce bine îmi este cu vorbele tale bune
      am să mai „pun” din ce scrie Volodia
      ce cald îmi ţine cum zici „ce bine e acasă”

    1. tocmai te-am primit în suflet, „frăţie” în poezie
      Anca a auzit, este aici, sunt sigură că Volodia vine
      mulţumesc, Paul, nu uit

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s